You may say it's not

Cu totii ati auzit despre marea adunare a animalelor rationale, o adunare la care fiecare isi scoate de la pastrare cele mai frumoase straie si isi pune cea mai frumoasa masca pe fata, una stralucitoare si glamorous. Aceasta adunare in jurul raului de bautura se cheama Petrecerea. Bineinteles, toti plecam de acasa cu gandul ca va fi distractia vietii noastre, dar hai sa recunoastem ca sunt unele lucruri care ne scot din minti si , pentru un moment, ne strica tot cheful de distractie:

1. Intalnim pe langa raul de alcool, asa numitul Urangutan, plin de sine, face multa galagie, si cand ti-e lumea mai draga, te calca pe picioare cu toata "gratia" lui, distrugandu-ti pantofii sau , in cazul meu, lasand o mare vanataie in urma.

2. Pe langa acesti urangutani, gasim de multe ori Zebre, ele stau in turma, sunt foarte sfioase, de cele mai multe ori seamana intre ele. Isi petrec timpul la aceasta adunare stand pe scaun, si de obicei, stricand cheful celorlalti.Vedeti voi, stie Urangutanul pe langa cine sa stea, ca sa nu fie eclipsat

3. Buni prieteni cu urangutanii, sunt Rinocerii, mult mai masivi, mult mai galagiosi, se adapa intens din raul cu "bunatati" si de cele mai multe ori, in euforia lor, varsa pahare cu bautura pe jos, sau mai rau, pe ceilalti.Vorbesc din propria experienta. "Gratia" lor m-a uimit de fiecare data.

4. Mult deasupra tuturor se afla Hienele, fiinte foarte lucioase, sclipicioase, ele tanjesc sa fie in centrul atentiei, iar daca Doamne fereste altcineva paseste in lumina reflectoarelor, are loc o adunare urgenta a turmei lasandu-se cu o luuuunga discutie, rasete si barfe cat cuprinde la adresa "impostorului"

Cam astea ar fi , pe scurt, momente si persoane care, uneori, duc distractia la extreme. Dar nu trebuie sa fim suparati, mai adoptam si noi cateodata rolurile de mai sus. Important e sa nu le facem o ocupatie. And P.S: Don't take it personally! To be continued...

Like Diamonds...

E cert... Traim intr-o lume foarte competitiva. Nu numai ca traim in aceasta lume, dar am fost crescuti si educati in acest spirit... inca de la gradinita am vrut sa fim cei mai buni, sa avem desenele cele mai frumoase, sau jucariile cele mai colorate. Acelasi lucru s-a intamplat si la scoala, la facultate si in majoritatea situatiilor in care am fost pusi. Am intrat intr-o cursa pe care o sustinem fara sa ne gandim la noi, cat la jucatorul de langa noi, de fapt aceasta este si cheia competitiei.

Suntem de acord.Competitia este benefica.Ne tine in priza.Ne face sa fim alerti, sa actionam prompt, sa ne impingem limitele. Dar in toata cursa asta nebuneasca rasar timizi si rari precum niste diamante Prietenii. Ce sunt prietenii? Exista asa ceva? Cati prieteni avem? Ca sa vorbim "pe bune" noi (cei mai tineri) avem foarte mari dificultati in a ne face prieteni. De fapt daca ne gandim, am ajuns sa ne intitulam prieteni persoanele cu care iesim la o cafea si discutam cele mai superficiale subiecte, "tovarasii" de bautura, colegul cu care chiulim, sau pe care il vedem numai la facultate etc.

Dar acestia sunt prietenii nostri? Fara indoiala, toti stim definitia unui prieten. Este o persoana careia ii pasa de tine neconditionat, umarul pe care sa plangi, mana care iti este intinsa la greu, persoana langa care te bucuri de cele mai frumoase momente din viata, persoana care nu gandeste rau despre tine si mai ales nu are o fata ascunsa pe care sa o descoperi prin intermediul altora. Da... asa ar trebui sa fie un prieten... dar toata competitia asta, toata lupta asta, ne-a facut sa vrem sa fim pe primul loc, iar intr-o prietenie nu va exista niciodata locul 1 si locul 2 sau 3.

Desigur, sunt si persoanele norocoase care au parte de prieteni, foarte putini ce e drept, iar acestia au experimentat pe propria piele importanta unei asemenea relatii. Pot spune ca ma numar printre aceste persoane, si in postarile viitoare voi scrie despre acest lucru, accentuand mai ales faptul ca nu e usor sa gasesti si sa pastrezi prietenii adevarati. Voi aveti prieteni ?

Make friends, not war!

Keep the Earth alive!

Sambata 28 Martie, intre orele 20:30 si 21:30 se vor stinge luminile... pentru o ora Pamantul va sufla usurat, pentru o ora vom dovedi ca ne pasa de planeta care ne tine in viata si ne suporta modul nesanatos si egoist de a trai. Ideea ce sta la baza acestei campanii este ca pentru o intreaga ora locuitorii si companiile sa stinga luminile economisind o cantitate uriasa de energie.Totul a inceput la Sydney cu 2,2 milioane de locuitori, insa in acest proiect sunt acum implicate peste 80 de tari, printre care si Romania.

Sa fiu sincera, nu ma asteptam ca acest proiect sa ia o asemenea amploare, dar ma bucura faptul ca oamenii devin mai responsabili si mai atenti. Eu voi stinge luminile pe 28 martie. Dar tu?

Choices Choices...

Probabil multi se vor intreba de ce mi-am facut blog...Blogul astazi e ca o dovada de "coolness".Ai blog?Ok, poti fi cool.Nu ai? La revedere!
Va vine sa credeti sau nu, nu acesta este motivul pentru care am vrut sa imi fac blog.Am decis(uite si subiectul) sa imi fac blog atunci cand am vazut ca sunt foarte putini bloggeri tineri care sa fie si sinceri si toti vor sa isi construiasca reputatia pe baza unor idei pe care doar in carti le gasesti si nicidecum in viata reala.

Bineinteles, nu vreau sa generalizez nici sa pun pe cineva la zid, aici ma refer strict la tineri de varsta mea, pentru ca altfel stiu ca sunt numeroase personalitati si nu numai ce au o anumita experienta de viata si o redau pe blog spre ajutorul si inspiratia altora. Si pana la urma la ce ma refer? Pai...sa vedem...am vazut o multime de bloggeri ce preiau anumite idei pe care societatea ni le "indeasa" pe gat ca sa nu ajungem niste oameni fara speranta.

Idei precum: "atunci cand iei o decizie, o faci cu inima impacata si nu mai privesti inapoi", "daca iti doresti ceva cu adevarat se intampla", "dragostea vine cu puteri supranaturale si te face alt om", "daca ai rabdare, visele ti se vor implini".Idei foarte frumoase, nu neg, dar mult prea naive pentru societatea in care traim.

Si ca sa ma refer la titlu, voi vorbi putin despre decizie. De cele mai multe ori nu vrem sa luam o decizie, TREBUIE sa luam o decizie, si sunt extrem de multe cazuri cand o decizie nu aduce nici pe departe pacea si echilibrul mult asteptat, ba chiar mai mult ne chinuie vesnica intrebare "Si daca...?".

Adevarul e ca ne petrecem mare parte a timpului privind inapoi si intrebandu-ne cum ar fi fost, dar stati linistiti ca daca ati fi facut si cealalta alegere tot aceeasi intrebare v-ati fi pus-o.E natura omului sa priveasca inapoi. Sigur, vor fi multi care isi vor spune "Ba nu e asa.Eu cand iau o decizie nu mai privesc inapoi.", desigur asta facem toti pana la urma, dar nu pentru ca asa simtim ci pentru ca TREBUIE, sau pentru ca se intampla in viata noastra alte evenimente ce necesita o decizie si fara sa vrem ascundem intr-un coltzisor foarte intunecat al creierului nostru acea framantare pe care, cel mai probabil, o vom lasa sa se chinuie singura.