Blank

"Nici nu prea mai am chef sa te ascult. Chiar pot sa ma uit la tine si sa blochez absolut tot ce imi zici, gandindu-ma la ce ma preocupa. Vorbesti inutil, continui precum discul sarit al unui magnetofon vechi. De fapt, nici tu nu esti prea sigur de ce spui, vorbesti, vorbesti, aduni cuvinte in discursul tau ce vrea sa impresioneze dar nu le realizezi sensul, vrei sa faci sa para mai bine, dar de fapt inrautatesti lucrurile. Probabil crezi ca ai dreptate... ce spuneai?"... fragmente din jurnalul gandurilor mele plictisite....

S-au adunat prea multe cuvinte, prea multe contraziceri, neintelegeri, discutii inutile. Acum am ramas doar eu cu gandurile mele ce alearga nebune si rebele prin minte, dar nu pot prinde nici macar unul pentru a-l dezgoli folosindu-mi cuvintele. Nimic... ele fug, vin, pleaca , se joaca cu atentia mea, ma deruteaza. Nu pot sa articulez nimic, desi poate ca vreau. Stau inerta, fara vreun interes la ceva din jurul meu, am nevoie de timp sa gasesc o corenta a tot ceea ce se intampla.


In viata asta, monotona de cele mai multe ori, se mai intampla sa fii prins cu garda jos. Vine acel ceva ce te pune la zid, te ia prin surprindere. Iar cand te astepti cel mai putin, un val furios te arunca in confuzie si dezorientare. Ce faci? Te decompresezi, analizezi, si poate vei gasi o solutie sa mergi mai departe. Doar ca pentru un timp esti doar blank... Poate tu, razletzul meu cititor, ma vei gasi irelevanta sau avida de a vorbi complicat, dar nu e asa, ce vezi aici e un exercitiu de a-mi pune mintea in palme si a incerca sa o descalcesc. Ma intreb daca am reusit....

Raspuns pentru un comentator optimist :)

Intr-un post anterior, un comentator (imi pare rau ca trebuie sa ma rezum la apelativul Anonim) a spus:


"mda! Vad si eu din pacate doar odata pe an cand am ocazia "Romania adormita".Nu prea cunosc "celebritatile" de care spui,credeam ca a fi celebru in romania insemna cu totul altceva. Dar poate am uitat eu romaneste?
Am ramas surprins sa vad in putinele ori cand dau pe un program romanesc sa vad ca si acei intelectuali care odata parea ca lupta sa schimbe ceva s-au vandut unui sau altui partid politic(atentie nu unui orientament).S-au molipsit si ei saracii de boala asta de a te imbogati rapid si necinstit.Si uite asa romanul nostru "adormit" viseaza la "modelele" de la televizor sa ajunga macar sa le deschida portiera limuzinei,cel care a facut acolo un banut cum sa-l mai inmulteasca,altii care au trecut de o varsta s-au resemnat,iar cei mai tineri viseaza sa plece afara.Un pic cam egoiste aceste asa zise "idealuri".Credeam ca idealuri in romania inseamna altceva,sau am uitat eu romaneste? Ce ar fi sa gandim altfel nu numai la interesul personal,si sa incepem a lupta fiecare dintre noi impotriva a tot ceea ce nu e ok, sa vorbim nu despre ce a fost la tv aseara si ce au facut "modelele" ci de ce sunt murdare strazile,de ce dau spaga ici si colo in loc sa am rabdare sa se rezolve toate la timp ,de ce nu ridicam vocea cand vedem ca cineva doarme sau e indiferent la locul de munca intr-o administratie publica,si fara sa ne fie frica sa-i aducem aminte ca este acolo in slujba noastra,si multe multe alte exemple.O sa observati ca romanul se trezeste si cu el si romania o face,chiar daca o face doar acolo in mica voastra dimensiune.Va asigur ca o face caci eu asha ma comport si atitudinile se schimba.Uite de ce cred eu ca romania e frumoasa,o fi doar in dimensiunea mea,dar daca fiecare ar face la fel ar lupta intradevar pentru un "ideal" :acela de a trezi Romania"


Draga comentator, abia acum am apucat sa citesc parerea ta si as vrea sa iti raspund. E frumos ceea ce spui si ceea ce vrei de la Romania noastra dar nu se aplica. Nu vreau sa iti zic de cate ori nu m-am intrebat de ce se accepta spaga, sau mai ales de ce SE CERE. Romanul...da ar putea sa faca ceva, dar nu mai vrea. Da , sunt de acord cu tine, ar putea sa traga un semnal de alarma cand doctorul vrea 300 de euro numai sa te bage in seama, dar in schimb isi spune, "mai bine dau sa stiu ca nu mor aici". Ce e mai trist e ca uneori doctorul sau functionarul nu cere spaga, dar romanul nostru o da..doar ca sa fie sigur. Spaga, mita sau cum vrei sa ii spui a devenit ca o traditie la noi, e daca vrei un nou mod de a fi. De ce sa nu recunoastem fiecare dintre noi ca suntem priviti altfel de doctorul de familie cand ii dam arhi-cunoscuta ciocolata, sau ca am fost tentati sa daruim "o mica atentie" ca sa ne scutim de o zi intreaga de stat la coada.


Iar noi, generatia dupa revolutie, da, am putea sa schimbam ceva, dar nicidecum o persoana din Iasi, una din Cluj si doua din Timisoara. Am ripostat de multe ori cand am vazut nedreptate, am vorbit frumos cu "doamnele" de la ghiseu cand ceva nu mi se parea corect, dar mi s-a raspuns pe un ton ridicat si jignitor, am fost respectuoasa cu controlorii impertinenti din mijloacele de transport in comun, si am incercat sa fiu un cetatean responsabil. Crezi ca a contat? Nicidecum. Am fost etichetata drept "nesimtita", "tupeista" doar pentru ca am pretins respect din partea acestor personaje.Iar marea majoritate a  dragii noastre generatii e prea ocupata cu chefuri, masini, "afaceri" si dorinta nebuna de imbogatire peste noapte, pentru a se mai ridica si a pretinde ca Romania noastra sa fie in sfarsit o tara civilizata. Si mie imi pare rau...dar asta e crudul adevar. Ne-am ingropat singuri in noroi, si mai sunt doar unii care mai indraznesc sa ridice capul, altii se multumesc sa curete fundul galetii.... poate poate gasesc altul mai slab de care sa profite.