Tara lui Peste Prajit cu usturoi

  A trebuit sa ma asez in tramvai, duminica, langa un barbat ce mirosea de la distanta a usturoi si alcool, pentru a realiza cam care ar fi programul de weekend al romanului nostru. Bineinteles, sotia lui,  pe alt scaun, supusa, ingandurata, probabil si ea ametita de alcool, tinand in mana un buchet de flori de liliac. Pentru tara noastra a devenit un obicei ca ziua de duminica sa inceapa si sa se termine, daca e posibil cu alcool. De fapt pentru cei mai tenace, acest obicei nu se limiteaza doar la weekend.


Poate un gratar, cu multa bere, sau o vizita la cumatri cu mult vin de tara si tuica. Discutiile incep amical, pe un ton vesel, ca sa se incheie pe un ton agresiv, cu fraze ce nu duc nicaieri, eventual o cearta. Incep discutiile interminabile despre cum fura cei ce ne conduc, despre cum tara noastra nu o sa ajunga nicaieri, despre friptura care e prea sarata. Alcoolul transforma romanul vesel ce merge la biserica, in romanul nervos ce isi injura sotia si e constant nemultumit de ceva. In alte tari, duminica, batranii merg la bowling, la noi duminica se ciocnesc paharele pana se sparg, probabil de capul cuiva.


Ce pot sa zic? E ceva de facut? Ii internam pe toti la dezalcoolizare? Ma tem ca ar falimenta bugetul statului prin care si asa bate vantul. Nu putem decat sa invatam ce sa nu facem. Si sa ne rugam ca respiratia de bere, vin, tuica sa nu devina urmatorul odorizant de tramvai.