Andreea's special spring

A mai trecut un an, a mai venit o primavara, si inca o data incep sa rad sub soare, ma bucur de faptul ca pofta de hibernare mi-a mai trecut, de faptul ca in sfarsit lumina dureaza mai mult in zi si ca nu mai trebuie sa port 3 straturi de haine de fiecare data cand imi fac curaj sa ies din casa. Dar mai mult decat atat, primavara este foarte speciala pentru mine pentru ca reprezinta un inceput, inceput de dorinte si vise, inceput de promisiuni de iubire, inceput de ras, inceput de un nou drum, inceput de viata. Fenomenul asta ciudat nu se intampla doar in cazul meu, cumva trezitul naturii aduce un suflu de viata in mintea si inima oricarui observator cat de cat perspicace. 

Inceputurile, insa, sunt inselatoare. Viata ni se prezinta precum un drum serpuit, plin de rascruci, plin de balauri sub poduri si in copaci, iar un nou inceput, reprezinta de multe ori, o noua directie, o bifurcatie, o noua hotarare, si in definitiv, o noua dilema. Si uite aici incepe tragedia. Uite ca inceputurile nu aduc cu ele doar proaspatul aer al noului, sau entuziasmul necunoscutului, inceputurile nu sunt doar pline de veselie si serenitate, inceputurile aduc bucuroase greutatea responsabilitatii si au obiceiul de a ne sacai al naibii de mult. In fata unui nou inceput, sau in fata primaverii, ne gasim contemplativi, nehotarati, ganditori, confuzi si pierduti. Tare am vrea ca drumul asta pe care il numim viata sa fie mereu insotit de decizii intelepte urmate de consecinte glorioase, am vrea ca o forta superioara sa ne arate calea ce trebuie urmata, iar aceasta grea povara a deciziei sa ne fie ridicata de pe umerii tineri. Inutil sa spun ca acest lucru e imposibil.

Totusi, vreau sa cred, in momentele mele cele mai naive sau poate cele mai luminate, ca viata nu e decat un set de coincidente, de fapte intamplatoare, de cauze si efecte, o roata uriasa in mijlocul careia ne invartim noi toti, bietii muritori, iar tot ce putem sa facem e sa speram ca suntem suficient de inteligenti sa transformam pana si cea mai proasta decizie intr-una cel putin folositoare. Personal, sunt sigura ca orice decizie pare stupida la inceput de drum, si cea mai buna atunci cand oricum este prea tarziu sa mai dam inapoi. Asa suntem noi oamenii, imprevizibile fiinte, dar cu un ciudat aer de masina, programati spre regenerare si impacare a sinelui chinuit. 

Surse Foto:  http://exploringthemind.com, http://thecollaboratory.wikidot.com