O calatorie si un speed boat

Azi va voi povesti despre cum am ajuns noi de la granita nordica a Thailandei cu Laos, in orasul Luang Prabang. Fiind nevoiti sa parcurgem o distanta destul de mare am avut de ales intre: autocar ( aproximativ 14 ore), slow boat (2 zile) si speed boat (8 ore). Pentru ca nu vroiam sa petrecem 2 zile calatorind, si pentru ca la momentul asta ne-am cam saturat de autocare, ne-am decis la speed boat, mai ales ca suna exciting si putin periculos. In fine, am platit biletul (extrem de scump, de altfel, 50 dolari de persoana), am mers in port, pasapoartele ne-au fost verificate (Laos eate o tara comunista, exista reguli stricte aici, iar pasaportul este verificat chiar si pentru cursele interne si ne-am imbarcat. Zis si facut.

Trebuie sa va spun ca atunci cand am cumparat biletul, mai ales fiindca a fost asa scump, ne asteptam la nu stiu ce fitza de barca rapida, dar de unde, o barca obisnuita din lemn vopsit in verde, de genul long tail, cu un motor mare, conectat la o butelie!! Best 50 dollars spent! :)))

In fine, ne-am imbarcat, ne-am inghesuit in niste spatii minuscule, in care nici nu ne puteam indrepta picioarele, si cam asta a fost timp de 8 ore. Din cand in cand, cam la o ora, "pilotul" oprea la anumite "restaurante" pe apa, in caz ca vroiam sa mancam ceva, dar sa isi schimbe si butelia :)).

Calatoria in sine a fost destul de fun, de ce sa mint, barca chiar era rapida, in jur de 80-90 km/h, cateodata prindeam valuri (cauzate de vapoare mai mari) care ne faceau sa sarim putin si sa ne udam, dar a fost si putin riscanta pentru ca sunt nenumarate stanci in apa, care trebuie ocolite cu foarte mare grija. La sfarsitul zilei, fata mea era complet arsa de soare, aratam de parca am iesit dintr-o oala cu apa clocotita, dar cred ca a fost mult mai bine si mai frumos decat 14 ore cu autocarul, plus ca am avut parte de peisaje superbe. Iar intre timp, fata mi s-a vindecat :).

Chiang Mai: Surpriza din nordul Thailandei

Hello, prieteni! Stiu ca nu v-am mai pus la curent cu ultimele noutati din ale backpacking-ului meu/nostru, dar incerc sa recuperez cat pot de mult. Momentan, suntem in Luang Prabang, Laos, si am o multime sa va spun despre aceasta tara, insa voi pastra toate aceste informatii pentru postul viitor.

Postul acesta il voi dedica orasului Chiang Mai, situat in nordul Thailandei, chiar foarte in nord :). Ideea de a merge aici a venit usor, Chiang Mai fiind o destinatie populara pentru cei ce doresc sa mearga in Laos, si mi-a placut la nebunie!

Imagineaza-ti un oras universitar, cu un centru vechi inconjurat de un canal cu fantani arteziene, plin de tineri si turisti, parcuri si temple la tot pasul, nightmarket cat un intreg cartier, preturi aproape in jumatate fata de Bangkok si sudul Thailandei, curat si mai putin haotic. Combinatia perfecta!

In Chiang Mai am avut parte de cel mai bun masaj thailandez. Am incercat si in Bangkok, pe insule si in Cambodia, insa in Chiang Mai a fost experienta suprema. Masajul thailandez, in special cel al talpilor, este foarte interesant, deoarece se bazeaza foarte mult pe presopunctura, si prin stimularea terminatiilor nervoase, simti efectul masajului in intregul corp. Oricine calatoreste in aceasta zona a lumii, ar trebui sa incerce masajul thailandez. Un masaj costa in jur de 200 THB pentru o ora, aproximativ 9 USD.

De ce e greu sa fii femeie, cand pleci backpacking pentru 2 luni!

1. Pentru ca trebuie sa faci ca toate lucrurile esentiale sa incapa in rucsac. Trebuie sa ai grija ca rucsacul sa nu fie greu, sa nu te ingenuncheze de fiecare data cand il ridici, si sa mai lasi si ceva loc pentru suveniruri!! Acesta este rucsacul meu, aka viata mea timp de 2 luni. Trebuie sa recunosc, e destul de bun, are o capacitate de pana la 30 de L, insa la mine problema e de volum, si nu neaparat de greutate! Vreau sa incapa mai multe in el, nu ma intereseaza caratul de pietre! Asa m-am pricopsit cu un rucscac ce cantareste putin peste 10 kg, dar e plin ochi!

2. Pentru ca femeile au nevoie de mult mai multe lucruri decat barbatii! Cand am inceput sa planuiesc aceasta calatorie, am facut o lista cu lucrurile strict necesare, nu am vrut sa impachetez inutil, dar tot s-au adunat o gramada de lucruri si lucrusoare! De la placa de par, balsam sau masca ( asta daca nu vrei ca parul sa iti fie sarma), crema de corp, epilator (pentru ca nu vrei sa folosesti BIC de 2 ori pe saptamana, intr-o calatorie in care nu prea stii unde o sa fii in urmatoarele 24 de ore), pastile( in caz de raceala, diverse dureri etc), solutie de tantari (pentru ca, deh, calatoresti intr-o tara tropicala), crema de soare, penseta, unghera si tot asa. Hainele, la fel, strictul necesar, iar de accesorii nici vorba!

3. Pentru ca umezeala din aerul Thailandei (de multe ori ajungand la 90%), imi face asta:

Si de asta am nevoie de placa de par, balsam, masca, ulei si nu mai stiu cate minunatii.

4. Pentru ca uneori mi-e dor de tocuri. Imi plac tocurile, si ele ma plac pe mine. Ma simt bine pe tocuri si nu le port in suferinta! Dar, din pacate, I had to say goodbye to that, si m-am limitat la o pereche de incaltaminte sport si o pereche de sandale comode, bune pentru mers si pentru bunicute :). Credeti-ma, lipsa tocurilor e ok, pana in momentul in care ne decidem sa iesim seara intr-un restaurant dragut, sau poate un bar, si eu ma simt ca mai degraba apartin la masa copiilor :)

5. Pentru ca, gata cu rochiile delicate, accesorii feminine si gingase! Treci la haine comode, bune pentru orice tip de vreme, 4-5 randuri de haine din bumbac pe care le vei tot purta! Imi place sa ma joc cu hainele, sa am de unde alege dimineata! Poate suna superficial, dar cred ca orice femeie ma intelege!

Da, mi-e dor de micile alintaturi si rasfaturi, dar realizez ca ceea se intampla acum e mult mai important si mai plin de semnificatie, iar tocurile, bijuteriile si rochitzele oricum ma asteapta linistite acasa!

Ce imi place sa fac... Cand tot ce am e timp

1. Sa cutreier drumurile cu scuterul. E asa de fun, e micut, relativ sigur si super simpatic! Ajung repede din punctul A in punctul B (al insulei), ma bucur de peisajele din jur, si nici nu poluez aerul! On the downside, trebuie sa port casca (fapt ce uneori e deosebit de enervant, mai ales daca nu e marimea potrivita), motiv pentru care am si luat amenda :D, dar politistul a fost relativ dragut si m-a lasat sa platesc doar jumatate.

2. Sa citesc mai mult!

3. Sa explorez cai mai putin batatorite. De cand suntem pe insula Koh Chang, am gasit o sumedenie de plaje izolate, ce nu cunosc influenta umana, poteci inguste prin jungla, bucatele de rai, neatinse de om!

4. Sa nu stiu, si nici sa nu imi pese ce zi a saptamanii e! Sa stiu doar cate zile mai am de stat intr-un anumit loc...

5. Sa inteleg si oamenii, nu doar locurile...

Koh Chang, little piece of paradise

Buna seara, prieteni! Va salut din Koh Chang( Elephant Island), a doua insula ca marime, situata in Golful Thailandei, si pot sa spun, fara nici o retinere, ca as sta aici cel putin 6 luni din an :D. Dintre toate locurile pe care le-am vizitat de cand ma aflu in sud-estul Asiei, aceasta bucatica de lume imi este cea mai draga, si sa va spun de ce:

1. Koh Chang este de fapt un parc national, 70% din suprafata insulei reprezinta jungla virgina si are un aspect stancos (de aici si privelisti spectaculoase de la inaltime), plus numeroase cascade si poteci de colindat in inima junglei.

2. Numeroase creaturi adorabile: pasari exotice, maimute, elefanti, dar si mai putin adorabile precum serpi si crocodili (ce-i drept numai in captivitate).

3. Apa limpede, calda si incredibil de albastra, bogata in pesti tropicali de tot soiul, pe care ii poti observa cu ochiul liber, plus nenumarate plaje cu un nisip alb si foarte fin, si multi multi crabi peste tot :)

4. Apusuri superbe

5. Poftiti la peste!

6. Am intalnit multi europeni ce si-au cumparat aici o bucatica de teren, au construit o casa, si isi petrec astfel anii de pensionare. Frumoasa viata!

7. Desi e o insula linistita, nu duce lipsa de turisti, si nici de baruri in care poti asculta muzica (buna) live in fiecare seara, diverse petreceri tematice si, in general, o viata de noapte colorata.

P.S. Probabil din cauza turistilor, pe strada se vinde pana si shaworma! Cu de toate, evident!

Cambodia: Hello, and Goodbye!

Buna, dragii mei! Imi scuzati intarzierea in scrierea acestui post, nici nu stiu cand au trecut 5 zile petrecute in Siem Reap, Cambodia, si deja, maine ne indreptam catre o alta destinatie.

Dar sa incepem cu inceputul si sa va povestesc cum a fost si ce am mai invatat.

Din Bangkok ni s-a spus ca intreaga calatorie pana in Siem Reap va dura in jur de 8 ore, deci din start eram pregatiti moral pentru o calatorie lunga. Eram pregatiti, dar si entuziasmati, pentru ca urma sa vizitam una din cele mai vechi constructii din istoria omenirii, complexul de temple Angkor Wat ( fosta capitala a imperiului Khmer). In final, calatoria s-a dovedit a fi o adevarata lectie ce a durat 11 ore, in principal din cauza haosului din vama Thailanda-Cambodia. Ajunsi la vama, am fost intampinati de o caldura coplesitoare( Da, in Cambodia e mai cald decat in Thailanda, daca se poate asa ceva) si de un ocean de oameni ce fie asteptau la rand, fie completau formulare, fie plateau taxe. Dupa 2 ore de asteptat la cozi, ne-am ingramadit cu totii intr-o camera ce semana mai mult a baraca, cu un ventilator in tavan, pasapoartele ne-au fost verificate, vizele au fost stampilate, si cam asta a fost. Din vama am mai mers aproximativ 3 ore si am ajuns in Siem Reap!

 

Trebuie sa va spun ca din multe puncte de vedere Cambodia este similara cu Thailanda (aproximativ acelasi tip de gatit, aceeasi religie, cam aceleasi ritualuri, sisteme de valori asemanatoare), insa este mult mai saraca. Diferenta a fost notabila inca de la intrarea in tara. Drumuri prafuite, sate mici, saracacioase, case construite din scanduri, si mult gunoi. Cand am ajuns in Siem Reap insa, am putut recunoaste investitia provenita din turism: orasel semi-dezvoltat, strazi cat de cat ok, extrem de multe hoteluri si restaurante, cluburi si baruri, magazine de suveniruri la tot pasul, strazi intregi cu magazine si magazinase, menite sa goleasca buzunarul turistului. Aaa, si am uitat partea cea mai importanta: toate preturile in Siem Reap sunt in USD! Da, nu se practica folosirea monezii nationale, ci USD. Si va mai pot spune ca totul e cam scump. Spre exemplu: o pizza: minim 5 dolari, un suc de portocale sau un cappuccino: 3.5 dolari, intrare la Angkor Wat: 20 de dolari. Aa, si berea este mai ieftina decat apa!

 Da, asteptarile noastre nu prea au coincis cu realitatea, mai ales atunci cand calatoresti timp de 2 luni in 3 tari diferite. Si pe langa aceste preturi, urmeaza vesnica hartuire a negustorilor de orice fel: vanzatori, soferi de tuk-tuk, maseuri, agenti de turism. Daca unii din voi ati fost in Turcia si ati practicat arta negocierii, va pot spune ca nu e nimic in comparatie cu Cambodia!

Asa cum am zis si mai sus, mancarea este cat de cat asemanatoare cu cea thailandeza, cu rarele exceptii de serpi, gandaci si paianjeni. Mai jos este un fel de mancare popular aici: pui cu ghimbir si orez (foarte bun!). De asemenea, am incercat si berea locala: Angkor.

La fel ca in Thailanda, mi-a placut viata de noapte: o multime de tineri, plini de energie, petreceri in plina strada pana dimineata, cocktailuri ieftine si o stare de relaxare totala :). Frumos, mai ales ca in contexte din astea, mereu intalnesti persoane noi, cu care poti impartasi si de la care poti invata o multime de lucruri.

Bineinteles, cireasa de pe tort a fost Angkor Wat. Am petrecut o zi intreaga in acest "oras" al templelor, construit in secolul 12, asezat fix in mijloc de jungla, fascinati de maestria cu care a fost creat, o adevarata lectie despre civilizatia Khmer.

Maine plecam. Ne indreptam din nou spre Thailanda, spre insula Koh Chang, doar pentru ca ne-am indragostit de aceasta tara si ne e dor. De data asta, nu am mai rezervat hotel, am spus ca vom merge acolo si vom vedea la fata locului, I will let you know how that went. Ne-am schimbat putin planul initial de a merge din Cambodia in Laos, pentru ca este mai usor de ajuns in aceasta tara din Thailanda, din punctul de vedere al drumurilor si punctelor vamale. All and all, suntem bucurosi si incercam sa intampinam fiecare zi cu zambetul pe buze. Pe data viitoare, v-am pupat!

Bye Bye islands!

Hello, dragilor! Revin cu updates din calatoria noastra. Au trecut 12 zile de cand am ajuns in Thailanda, simt ca am trait atat de multe lucruri diferite, incat parca au trecut 12 luni. Maine ne indreptam spre Cambodia, Siem Reap (azi am ajuns din nou in Bangkok), dar inainte de asta sa va mai spun ce am facut intre timp.

Acum 3 zile am luat feribotul din Krabi, spre Koh Lanta, minunata locatie, plaja superba, iar ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost linistea! Dupa zile intregi de mers colo colo, somn putin, impachetat si despachetat, popasul in Koh Lanta a fost perfect.

Mi-a placut mult faptul ca plajele nu erau foarte aglomerate, si am avut parte de spatiu, dar in acelasi timp, peste tot sunt baruri, restaurante, muzica live, deci am avut si optiuni de distractie.

In fine, a fost foarte frumos, dar partea cea mai buna vine abia acum, trebuie sa va povestesc despre cum am ajuns din Krabi in Koh Lanta. Dupa ce ne-am consultat cu mai multi turisti/localnici, am ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa luam feribotul, calatorind in jur de 2 ore. Toate bune si frumoase, insa cand am ajuns pe feribot am avut impresia ca am ajuns pe un vas de refugiati, pentru ca o multime de oameni erau ingramaditi calare unul peste altul, nici macar loc unde sa calci nu aveai! In fine, ne-am ingramadit si noi pe podea efectiv, pentru ca scaune nici vorba sa mai fie libere, si am pornit. Dar marea surpriza a venit abia dupa o ora de calatorie cand, fiind in larg, feribotul opreste, si 5 barci mai mici, conduse de localnici, se conecteaza de feribot si incep sa strige fiecare cate o locatie/insula. Turistii, care mai timizi, care mai cu tupeu, se indreapta spre barci, genti aruncate peste bord, si tot tacamul. Asta da revolutie a transportului, statii pana si in largul marii!! Va atasez si cateva poze.

 

Si cu asta am incheiat, dragilor, va las. Incerc sa ma pun sa dorm, maine ma asteapta o calatorie de 8 ore pana in Siem Reap. V-am pupat!!

Exploring rural Thailand

Ieri am fost la Tiger Temple Cave. Ne-am urcat frumos pe scuter si in aproximativ jumatate de ora am fost acolo. Acest templu/altar e situat fix in varful unui munte si poti ajunge la el urcand niste trepte. Muuuulte trepte, 1217 ca sa fiu precisa. Am zis ca va fi floare la ureche, si la o prima impresie 1200 de trepte nu e asa mult, insa vai de capul meu! Cand am ajuns in varf, m-am simtit de parca am cucerit lumea, iar privelistea de acolo e mai mult decat superba. 

Coborarea a fost floare la ureche si, mai mult decat atat, a fost foarte placuta datorita acestor minunati prieteni ( foarte prietenosi de altfel).

Azi iarasi am pus scuterul la treaba (inca o data spun ca se merita mult mai mult decat orice alt mijloc de transport) si am gasit o minunata oaza, cu apa aproape incredibil de limpede, departe de ochii curiosi ai turistilor, la doar 1 ora de Krabi.

Ah! Si inca un detaliu super important! Pentru ca este atat de cald, cel mai bun mod de a ne racori sunt minunatele shake-uri din fructe naturale!! Cred ca bem 3 sau 4 pe zi, sunt incredibile, si nici nu costa mult (in jur de 1 dolar). Le recomand din inima, daca printre cititori sunt si doritori de excursie in Thailanda! 

More on my vacation

Continuand aceasta aventura, iata si cateva informatii, bazate pe propria experienta, despre care va mai pot povesti:

Food: Mancarea in Thailanda este plina de arome de tot felul, poate fi extrem de picanta, dar de cele mai multe ori nu o poti descrie decat ca fiind delicioasa. Ca turist, ai doua variante: fie optezi pentru street food ( mult mai convenabil ca pret), fie mananci in restaurante. Diferenta de pret este sesizabila, mancarea in restaurant e de obicei dubla ca pret decat mancatul la colt de strada. Eu le-am incercat pe amandoua. Ce-i drept, in Bangkok nu am mancat street food pentru ca mi s-a parut murdar. Am fost si in China Town (unde se spune ca e cea mai buna mancare de pe strada), insa nu m-a convins. Mi-am zis ca ultimul lucru pe care vreau sa il experimentez e un "sejur" la spital. Dar in Krabi, unde suntem acum, am mancat si street food pentru ca arata incredibil si e mult mai curat, iar mancarea a fost delicioasa. Iata un stand de mancare in Krabi.

Asa cum ziceam mai sus, daca mananci in restaurant, deja tebuie sa scoti din buzunar mai multi bani. Mancarea pe strada costa intre 20 si 100 Baht, insemnand intre 80 centi si 3 USD, pe cand mancarea in restaurant intre 100 si 500 Baht( cele mai pretentioase feluri de mancare) pentru un singur fel, intre 3 USD si 15 USD. Oricum, ma asteptam sa fie mai ieftin!!! 

Un alt punct important este ca, atunci cand esti turist, oricum platesti mai mult. Localnicii stiu unde sa mearga sa manance ieftin, cunosc locurile, si cel mai important, cunosc oamenii. Ca si turist, esti o tinta sigura, incepand de la tariful pentru taxi, tuk-tuk si pana la mancare/hotel.

Transportation: Traficul in Bangkok e dezastru!!! Un milion de masini, motociclete, scutere si tuk-tuk... In primul rand, daca ajungi in Bangkok, sa nu te astepti ca masinile sa opreasca la trecere de pietoni. Am senzatia ca marcajul de trecere nu inseamna nimic, pentru ca de fiecare data cand treci strada (daca nu e semafor) iti risti viata :). Serios!! Apoi, mai este si poluarea... Evident multitudinea de masini, unele care poate nici nu ar trece orice test tehnic, creeaza o atmosfera aproape irespirabila. Cand am zburat din Bangkok spre Krabi am putut vedea din aer, patura de noxe ce inconjoara Bangkokul. Iata si poza:

Nigtlife: Nu stiu daca e turismul sau asa sunt thailandezii, dar aici se intampla un milion de lucruri: concerte, proteste, shopping, market-uri peste tot, masaj ( am fost si pot spune ca a fost cea mai relaxanta ora din viata mea), baruri, cluburi, tururi de tot felul. In Bangkok, dar si aici in Krabi, mereu se gaseste ceva de facut, e multa viata, un mediu dinamic si colorat. Imi place foarte mult, si se pare ca aici ziua incepe un adevarat pe timpul noptii!

Acum suntem in Krabi, un orasel micut inconjurat de zeci de insule si plaje. E foarte cald, plin de turisti, dar totusi autentic thailandez. Pentru a putea explora cat mai bine zona, am inchiriat un scuter, si cu el ne plimbam de colo colo. E chiar frumos! Insulele sunt superbe, vom incerca sa gasim una mai linistita unde sa ne si putem relaxa cateva zile pentru ca, incercand sa vedem cat mai multe, sa mergem peste tot, ne-am cam epuizat! 

Anyway prieteni, pe data viitoare! Va trimit o imbratisare calduroasa cu miros de mare!

4 days in Bangkok

Hello, friends! Iata ca vine si continuarea acestui jurnal de calatorii.

Maine vom parasi Bangkok-ul zgomotos si aglomerat si vom zbura catre sud spre Krabi Town, oras cu plaje superbe, nisip alb si apa limpede. Vom zbura, pentru ca s-a dovedit ca trenul pentru a ajunge acolo este la fel de scump! Asa ca, dragii mei, daca doriti sa calatoriti vreodata prin aceste parti, va recomand sa rezervati din timp zboruri interne pentru ca sunt ieftine si comfortabile, pur si simplu nu se compara cu mijloacele de transport terestre. Pentru a ajunge pe aceste insule am avut de ales intre a lua trenul (la cuseta, clasa a 2-a cu alte 40 de persoane in vagon, fara delimitari intre compartimente), a lua autobuzul ( 14 ore dureaza toata smecheria si nu e deloc placut) sau a lua avionul. Diferenta de pret intre avion si tren/autobuz s- dovedit a fi de 80 de dolari, iar pentru noi s-a meritat! Vom ajunge acoo intr-o ora si 20 minute, fara batai de cap si odihniti.

Dar sa va mai povestesc ce am facut in Bangkok.

Inainte de toate vreau sa spun ca, intr-adevar, in perioada aceasta sunt proteste in Bangkok, actiune intitulata Bangkok Shut Down, ce presupune inchiderea la propriu a multor dintre strazi/artere principale. Sunt multi oameni ce se implica in aceasta actiune, dar din ce am observat sunt pasnici si vor doar sa isi spuna cuvantul. Din pacate, cand asemenea evenimente au loc, exista tendinta de o mare exagerare in media, iar acest lucru influenteaza negativ opinia publica. Nu a fost un moment in timpul acestei calatorii in care sa nu ma simt in siguranta. Iata cateva poze cu strazile blocate de catre protestatari.

Acum, revin la promisiunea din postul trecut...

Asa cum am precizat in postul anterior, am ajuns si la un Ping Pong Show. Acum 2 seri, mergeam oarecum confuzi prin Night Market ( o zona in apropiere de China Town, cu tot felul de tarabe, briz-brizuri si alte minunatii) si am fost acostati (ceva absolut normal) de anumite persoane pentru a merge la aceste "show-uri". Ce sa zic, curiozitatea m-a impins sa zic da, adica sa fim seriosi, nu poti spune ca ai fost in Thailanda daca nu ai fost la un Ping Pong Show. Sincer ma asteptam cumva sa fie un joc ( prostesc din partea mea sa cred asta), nu credeam ca lucrurile se vor desfasura pe bune si full frontal. 

Si am mers. Inauntru, intunecat, o scena pe mijloc, iar pe scena tot felul de femei cu "skill-uri" care mai de care ( pe langa prea bine cunoscutul truc cu mingea de ping pong, mai intalnim si fumatul unei tigari cu vaginul, extragerea unei ate de 4-5 m cu mici clopotei din vagin, suflatul in lumanari de pe tort tot cu vaginul). Da, stiu cum suna. Socant!

Insa nu am fost atat socata, precum deprimata. Toata imaginea a fost de-a dreptul dezolanta. Unele din fete (cu varste de pana la 40 de ani) pareau ca fac asta de o vesnicie, si se miscau precum roboti, inerte la orice din jurul lor. De-a dreptul trist! Dar si mai trist e ca, altele din ele, se simt foarte comfortabil facand asta si nu pot concepe alta modalitate de a-si castiga existenta. In fine, episodul a fost memorabil, insa nu a lasat o amprenta pozitiva.

Fara sa va plictisesc, voi lasa pentru postul urmator povestirea altor experiente memorabile si poate mult mai fun din Bangkok :)

Jurnalul unei calatorii... Bangkok

 Am ajuns in Thailanda cu putine emotii. Nu stiam cum va fi cu viza (nu am aplicat pentru viza din Romania), nu stiam cum va fi in Bangkok avand in vedere ca acum sunt numeroase proteste impotriva guvernului thailandez, ce sa mai, aveam multe emotii. Insa, de cum am ajuns in aeoroport, emotiile mi s-au spulberat, si am inceput sa experimentez cu adevarat Thailanda. Asa cum am spus, pentru ca nu am aplicat pentru viza in Romania, mi-a ramas sa aplic pentru viza la sosire, direct pe aeoroport, ceea ce am si facut. Viza acordata in acest caz este de 15 zile, dar lucrul acesta nu ma deranjeaza pentru ca oricum planuiesc sa vizitez si alte tari. Ceea ce m-a frapat insa, este ca, desi scrie pe toate afisele ca viza la sosire percepe o taxa de 1000 Baht, mie mi s-au cerut 1200, dar mi s-a taiat chitanta pentru 1000. Lectia pe care a trebuit sa o invat: Totul se bazeaza pe castig, mai ales de pe urma turistilor.

 In fine, dar sa va zic cate ceva despre Bangkok. La prima vedere, pare un oras din civilizatia vestica: numeroase autostrazi, zgarie-nori, multe mall-uri, trafic infernal si o mare de oameni. Insa, daca te uiti cu mai mare atentie, observi cu adevarat viata acestui oras. Este un loc dinamic, colorat, plin de diversitate si de viata. Este un oras in care sexul este perceput ca ceva absolut normal si deloc tabu, to cmai de aceea poti cumpara efectiv de la orice colt de strada vibratoare in diverse forme si culori, viagra si multe alte "jucarii". Si totul e in plina zi, in plina strada, in vazul tuturor.

Si acum sa va spun ce am apucat sa experimentez pana acum: am mers cu tuk-tuk (ceva extraordinar si super fun, as vrea sa fie si in Romania asa serviciu de transport), am colindat nenumaratele lor piete in care se vinde orice, am invatat ca exista scannere de securitate pana si la statia de metrou, am gustat cele mai delicioase si picante feluri de mancare, am fost in Chinatown si la un show Ping Pong ( ceva ce nu as fi facut nicaieri altundeva decat aici). Da, am fost si acolo :), dar despre experienta asta voi scrie in postul urmator. De asemenea, am intalnit nenumarati turisti, si am si povestit cu unii din ei. 

On the down side, in Bangkok este foarte multa poluare. Desi nu e nici un nor pe cer, soarele nu straluceste precum in mod normal, in aer este un fel de ceata de poluare ce impiedica pana si razele soarelui sa patrunda, lucru foarte trist de altfel. Si inca un lucru... orasul nu duce lipsa de sobolani. Nu in hoteluri, sau restaurante, insa daca te plimbi seara pe strada, cand se mai calmeaza spiritele, vei vedea cu siguranta 4-5 in decurs de 50-100 de metri, ceea ce pentru mine e oribil pentru ca am o mare fobie pentru ei.

Una peste alta, cele doua zile petrecute in Bangkok pana acum au fost extraordinare, cu bune si rele. Maine urmeaza sa mergem la Palatul regal si unele din templele din imprejurimi. Keep you posted :).