Cu totii avem cunostinta a ceea ce este bine si rau. Ne dam seama cand facem ceva rau, ba chiar alegem sa procedam asa pentru ca de multe ori e mai usor... apoi vine timpul sa le spunem pe toate, sau asa ar trebui...e vorba de post si de spovedanie...da, e stresant sa stai la rand cate 5 ore, da, e adevarat ca unii preoti nu sunt exemplul care ar trebui sa fie, da, sunt babutze care comenteaza si te cearta ca de ce vorbesti, de ce nu stai asa , de ce nu stai atfel, si da, poate ca Biserica Ortodoxa e destul de rigida...dar eu zic ca se merita toate astea si oricine poate indura "Chinul" de 2 ori pe an....
De ce se merita?Pentru ca este un exercitiu fantastic sa te auzi cum iti enumeri faptele nu tocmai bune, si macar din orgoliu ai putea sa nu mai faci unele lucruri...sau daca mergi la acelasi preot, se intampla sa iti fie rusine sa zici aceleasi lucruri la infinit :D si ai si un oarece sentiment de implinire cand ai sters de pe lista neagra cate ceva :D...pe langa asta, sunt si preoti, recunosc putini, care stiu sa te asculte, sa te inteleaga si chiar pleci de la spovedanie cu un nesperat sentiment de usurare...
Eu spun da spovedaniei, imi da sentimentul ca exista mereu a doua sansa....
No comments:
Post a Comment