"Life is what happens when you're busy making other plans"

Ti s-a intamplat vreodata sa alergi cu atata viteza, concentrare si determinare prin viata incat sa uiti sa o mai traiesti? Te trezesti dupa un timp, bine ar fi sa fie scurt, in care realizezi ca ai uitat de tine, ai uitat de ceilalti, ai uitat ca a fost iarna... Cred ca este un fapt des intalnit peste tot.... alergam constant dupa vise, idealuri, recompense, avand falsa iluzie ca este parte a vietii, dar apoi regretam ca nu am trait-o suficient. Sacrificam totul pentru un vis, dar cand se indeplineste, acest sacrificiu pare mult prea mare pentru recompensa ce a adus-o. Regreti cand faci sacrificii, dar regreti si cand nu le faci.


Traim intr-o lume plina de paradoxuri, dileme si fapte ce nu au sens. Ne setam un scop, si asemenea unor mici masinarii incercam sa il indeplinim pentru ca, spunem noi, vom fi mai fericiti. Dar imediat ce ne indeplinim un scop, ce facem? Suntem mai fericiti? Ne simtim mai impliniti? Nu. Apare un alt scop dupa care ajungem sa fugim, ne invartim in acelasi cerc, care se mareste la infinit. Ajungem propriile victime. Desigur, traim intr-o lume in care cel mai bun supravietuieste. Dar spune-mi, unde se termina dorinta de a fi mai bun si unde incepe sentimentul de a fi captivul propriilor idealuri?


Cineva mi-a zis odata ca scriu trunchiat, parca imi intrerup gandurile, si asa este.... imi simt gandurile intrerupte de alte ganduri, idealurile se elimina unele pe altele, dar noi continuam sa fugim... asa e viata, nu?

Stop killing Cupid!

Uite vine si mult controversata zi de Valentine's Day. Foarte multi o blameaza si sincer nu inteleg de ce, ma depaseste. Argumentul principal al celor against este ca "nu e o sarbatoare romaneasca, vai, unde e simtul patriotic?" YEAH RIGHT. Daca nu e o sarbatoare romaneasca ce? Sarbatoreste cineva Dragobetele, sau orice alta sarbatoare crestina? Hai sa nu exageram. "Vai dar ce se va ajunge de tara noastra daca imprumutam aceste zile?" Dar ce se ajunge daca nu le imprumutam? Dupa mine e tot o apa si un pamant.


Dar sub acest fals argument al patriotismului se nasc mai multe categorii de persoane. Avem in primul rand fetele care nu au pe cineva si incearca sa ascunda o frustrare (care nu ar trebui sa existe) prin asemenea motive, don'soarele care nu primesc  nimic de la "Cavalerii" lor si incearca sa se justifice in fata altor don'soare: "vai, draga dar cine sa tina prostia asta de sarbatoare? De acum imprumutam tot de la americani", iar probabil categoria cea mai importanta e a baietilor care sunt prea preocupati de sine sau de propria reputatie si care nu au chef, bani, dorinta sa cumpere ceva persoanei de langa ei si de aici reactia generala a femeilor.


Eu zic STOP. Fie ea imprumutata sau nu, prosteasca sau nu, anti-romaneasca sau nu, e o zi in care se sarbatoreste un sentiment frumos, una din fooooarte putinele zile cand se promoveaza ceva pozitiv, cand se pune accent pe o traire nobila. Why killing it? Eu am certitudinea ca orice fata din tara asta s-ar bucura la primirea celui mai mic dar in aceasta zi, pentru ca nu e nimic rau in asta! Nu are rost sa ne ascundem dupa deget.


Asa ca maine,  de Valentine's Day o sa incerc sa ma gandesc mai mult la acel ingeras gras si in scutece care trimite sageti si fluturasi in stomac. He's not so bad after all....

Knock, Knock....Nobody home...

Stateam intr-o zi si ma gandeam, cam cate lovituri poate primi o inima? De cate ori se poate "ridica" sa mearga inainte? Cat de ironica e viata... E ca si cum se uita la noi de undeva de sus, sau de jos, si ne zambeste parca spunand "N-ai vrea sa stii ce urmeaza!". Ne construim ziduri peste ziduri in jurul nostru pentru a ne proteja cat mai bine...apoi apare cineva, de care suntem siguri ca e special/a si devenim vulnerabili. Toate zidurile, unul cate unul se prabusesc, pana ramanem total descoperiti...



Urmatorul moment e decisiv. Putem sa intalnim fericirea atunci cand nu suntem singurii descoperiti, sau putem sa ne "izbim" de toate zidurile persoanei de langa noi, fara macar sa stim ca le avea de la bun inceput. That's why love is tricky... Sunt doua persoane...una langa cealalta, dar prin una se poate vedea inima cum bate, iar prin cealalta nimic, doar cuvinte... E greu sa spui care din cele doua persoane e norocoasa, e clar ca cea descoperita va ajunge sa sufere, dar oare cat de norocoasa e de fapt persoana ce se sprijina de propriile ziduri?



Aici vine si marea ironie, iti poti petrece viata inconjurat de ziduri, si desigur nu vei fi ranit, dar nici nu ai sansa la ceva mai mult...sau poti sa lasi garda jos, sa te deschizi, si cu riscul de a ajunge cu inima franta, iti acorzi sansa la ceva ce e in aparenta un vis. Ai de invatat chiar si dintr-o inima franta, si singura mea speranta este ca inima poate suporta destule lovituri, pentru a nu-si construi ziduri ce nu mai pot fi distruse...

Maybe a freak....or not

De fiecare data cand completez un formular, cand ma uit in buletin, sunt eu? Da....nascuta si crescuta in Romania. Dar de ce nu ma simt asa? Da, Romania e o tara frumoasa, cu multe de aratat, dar ma intreb, cine sa se bucure de toate locurile astea frumoase? Pensionarul care sta si ingheata in casa, sau poate salariatul in somaj tehnic, sau mama casnica, sau poate copiii care nu au bani nici macar de carti, SAU strainul, impresionat de magnificul "Land of Choice", da... Land of choice...to leave....

Claustrofoba in propria tara, mult prea mica pentru a ma mai ascunde de toate imbecilitatile pe care le vad zilnic, plictisita de aceleasi "modele", de aceleasi "celebritati" de la tv, de fetzele lungi de la ghisee, de privirea urata a soferului de autobuz, de mizeria de pe strazi si dezolarea generala.

Daca stau sa ma gandesc bine nici nu sunt singura. Vad zilnic zeci de oameni ce stau in statia de tramvai cu privirea "Doamne as da orice sa traiesc in alta parte!", trebuie doar putina atentie sa observi nefericirea din ochii celorlalti, e trist cum s-au pierdut total in propriile probleme si , tragic, nu mai vad calea de scapare. Partea cu adevarat proasta este ca raul nici nu a inceput, iar romanul nostru ineaca si el cum poate viitorul, in alcool. Da, poate ca si contactul cu alte culturi, poate si participarea la cu totul alt concept de societate m-a facut sa imi schimb parerea si sa ma intreb incontinuu: "De ce nu pot avea si eu parte de asa ceva?E nedrept" Dar stii ce? O sa am parte de asa ceva.

Vreau sa fug de flacari violet, scandaluri cu Simona Senzual si Sexy Braileanca, tocurile lui Boc si chelia lui Basescu. Vreau sa fug de caramizile care tot timpul cad de pe peretii blocurilor, de noroi, de gunoaie, de fetele triste de peste tot. Refuz sa devin o fatza trista. Cine sunt eu? Persoana fara cetatenie....

Good things...Bad things

Ne formam ca si oameni de-a lungul timpului, invatam mereu din experienta noastra, ne transformam incontinuu si poate chiar incercam sa devenim mai buni. In viata ai esecuri si succese, pe mine esecurile ma fac oarecum vulnerabila, dar asta pana cand am un succes, cat de mic. Succesul vine ca o pilula de incredere, te propulseaza pe un traseu al competitiei si te face sa crezi ca poti castiga, un succes anuleaza esecul, anuleaza neincrederea si pesimismul.

Dar uneori nici cel mai mare succes nu te poate ajuta sa iesi dintr-o stare pe care cineva ti-o provoaca. Spre exemplu, poti fi o persoana de succes, poti realiza destule, dar cand cineva special pentru tine spune chiar si un singur lucru rau, totul se destrama. De ce un cuvant poate darama un vis intreg? De ce conteaza atat de mult imaginea noastra in ochii celor cu adevarat importanti? Un cuvant spus in graba, iti schimba total parerea despre tine si te face sa te indoiesti de tot ce conteaza.

Un singur lucru rau le anuleaza pe toate cele bune, nu mai conteaza eforturile tale, nu mai conteaza increderea pe care o aveai in tine, totul e pus sub semnul intrebarii. Probabil ca in mintea mea mereu va ramane intrebarea: de ce nu ne putem vedea clar dincolo de pareri negative, de ce un compliment inseamna mai putin decat un cuvant urat? De ce suntem atat de sensibili la judecata?

Bad characters are easy to play

Trece mult de teatru sau film conceptul asta... Da, chiar si actorii intra mai bine in pielea unor personaje negative, multi dintre ei spun ca sunt chiar si mai usor de jucat, e mult mai usor sa arunci o privire de dezgust decat una de admiratie, e mult mai usor sa dai replici sub centura decat sa spui "Hei, ai niste idei foarte bune si e de apreciat". Si totusi de unde pana cand aceasta goana dupa roluri negative?

La noi in tarisoara scumpa, se pare ca rolurile negative au mare cautare, ba chiar ofera un statut social foarte privilegiat. De parca nu am sti ca daca esti amabil esti de fapt fraier, sau daca daruiesti ceva din inima sau generozitate esti inconstient sau daca Doamne fereste nu dai replica atunci cand cineva iti spune ceva neplacut meriti tot dispretul! Pe de alta parte daca te uiti urat, impui respect, daca te certi cu toata lumea ai un caracter puternic, daca exploatezi punctele slabe ale celorlalti esti intuitiv! Ca sa mai vorbim de o lume intoarsa pe dos!

Cei din psihologie ne spun ca ne comportam asa cum se comporta ceilalti cu noi, reactionam la stimulii din jur si invatam sa fim deschisi, sociabili, sau din contra sa ne construim propria masca de "iesit in oras". Dar ce te faci atunci cand tu zambesti unui perete gri?

No more candies...

E uimitor cat de repede a trecut timpul de cand simteam ca putem face orice, de cand ne simteam protejati si chiar, indraznesc sa spun, norocosi. Ce s-a intamplat? Am crescut. Ne-am maturizat. Deodata a venit timpul marilor decizii, te gandesti ce o sa faci cu viata ta, ce viitor vei avea. Incepi sa pui la indoiala jobul pe care il ai, facultatea pe care o termini, prietenii pe care i-ai dobandit...

Ma simteam inca un copil, ma bucuram ca viata ma trata frumos, ca toate se legau parca, gandeam ca urmez o cale, dar a trecut o vara si au venit intrebari care nici macar nu stiam ca exista. Deodata m-am gandit ca e timpul sa fac o alegere, mi-am amintit cati ani am si acum incerc sa aflu un raspuns. Iti spui tot timpul ca esti diferit de alte generatii, dar e uimitor cat de mult semeni cu cei dinaintea ta si cat de putin inveti din sfaturi. Ti-ai petrecut copilaria si adolescenta ravnind la ziua cand vei creste, iar acum ca s-a intamplat, plangi dupa zilele in care principala ta grija era unde o sa te joci. Si esti singurul? No way!

Cateodata ai impresia ca te invarti intr-un cerc si, culmea, nu esti singur. De ce tocmai cand a trecut te gandesti ca trebuia sa iti traiesti la maxim copilaria? Tot ce ramane de facut e sa le spui asta celor ce isi doresc cu disperare sa mearga la discoteca, sa fumeze fara sa se ascunda de mama, sa lipseasca o noapte intreaga de acasa. Dar ghiceste: te vor asculta?

You can run but you can't hide

S-a dezvoltat in ultimul timp la noi conceptul de pitzipoanca (cazul feminin) sau cocalar ( cazul masculin), s-au pus etichete, s-a criticat, s-au dat ca exemple niste comportamente si gata deja facem diferente intre pitzi si non-pitzi. Dar cat de negru si alb e totul?

Judecam pentru ca cineva se imbraca tipator, cu mult sclipici, machiaj vulgar dar e ok atunci cand doua persoane trec una pe langa cealalta si nici nu se saluta, sau intra intr-o sala plina de oameni fara sa spuna un cuvant. Judecam daca o persoana da o replica nu tocmai inteligenta, dar e ok cand mai ales fetele inteapa cu replici dure si care nici nu isi au rostul. Judecam stiluri de viata si condamnam, dar suntem obsedati sa construim un castel din carti de joc ce ilustreaza o personalitate perfecta (pe care nu o avem) doar pentru a salva aparentele.

Acum stau si ma intreb, cum ar trebui numite fetele ce adora sa fie rautacioase pentru ca ele considera ca asa isi dezvaluie personalitatea "puternica", sau cele care au uitat demult ce inseamna respect si bunele maniere, sau acele fete care ar calca totul in picioare pentru a-si atinge scopul maret. Acele fete sunt imbracate dupa ultimele tendinte, asculta muzica "cool", merg prin cele mai populare cluburi, si de cele mai multe ori isi petrec timpul numarand pitzipoance. Cine sunt ele? Please welcome Updated Pitzi!

Little piece of sh... heaven!

Cred ca romanii ar trebui pusi sub lupa si analizati de toti specialistii acestei lumi pentru ca suntem un popor uimitor si spectaculos din foooarte multe de vedere. Cum mi-am dat seama de acest lucru? Foarte simplu. Am fost la mare de 1 mai.

Nici nu stiu cum as putea sa incep remarcabila incursiune in viata romanului. Romanul are un tipar foarte clar (si aici ma refer strict la generatia de dupa revolutie) : viata trebuie traita!! Obiectiv indeplinit. Ia sa vedem cum isi traieste romanasul nostru de 18-25 de ani viata:

1. Merg cu trenul la mare, in tren beau de rup pana vomit, iar voma mea ajunge sub alte scaune, semn ca m-am adapat bine, nu imi pasa ca am murdarit de scursura fiintei mele bagajele oamenilor sau ca ei vor trebui sa suporte mirosul meu 5 ore. Ce are?
2. Cand ma duc la baie, tot in tren, fac tot posibilul sa nu mai intre nimeni dupa mine, asa ca e cool si le ofer altora motiv de ras... ha ha ha!
3. In tren am grija sa vorbesc cat mai tare, sa ma remarce toata lumea spunand toate prostiile pentru ca BINEINTELES nu am nimic interesant de spus. Nu imi bat eu capul cu "tocilarii"!
4. In gari ma dezbrac de tricoul de firma si raman la pieptul gol, cine stie ce gagica imi admira parul stufos
5. Cand ajung la mare am de gand sa urinez pe strada cand ies mort de beat de la discoteca, si sa fac muulta mizerie ca sa stie lumea ca am trecut eu pe acolo
6. Si bineinteles in discoteca, pe strada, am de gand sa ma fac remarcat, cine stie? poate trece Diaconescu pe acolo si ma baga crainic la OTV

Parerea mea e ca in vecii vecilor nu ne vom putea numi europeni. Ce e mai trist este ca tocmai generatia noastra ar fi trebuit sa schimbe ceva, dar unii din noi au inteles asta exact invers. Foarte tare!

Not in a million years!

"Sigur esti din Romania??" Cam asta era intrebarea care ni se punea de fiecare data cand intram in vorba cu cineva din Bruxelles...cand am plecat din Romania am crezut ca in Belgia nu voi avea "sansa" sa intalnesc atat de multi tigani, dar din pacate am aflat ca toti care au fugit din Italia exact acolo au aterizat.

Si nu pot spune ca ma deranjeaza in mod deosebit prezenta lor ca Doamne ajuta am avut parte de ei si m-am obisnuit(din pacate) dar cand vezi ca ei se dau "romani" si ne ajuta sa ne facem o reputatie peste hotare e de-a dreptul enervant.Bine ca acum nu pot spune ca romanii nostri sunt mari gentlemeni dar nici in halul in care sunt compatriotii nostri colorati.

Pe langa faptul ca in seara de Inviere vindeau lumanari de ornament cu 1 euro ca sa faca si ei un ban "cinstit", mai erau si culmea de nesimtiti, dovada fiind faptul ca langa noi si langa preotii ce cantau "Hristos a Inviat" un "slabutz" cu ceafa lata dansa pe manelele de la telefon cu lumanarea aprinsa in mana, sau ca treceau cu "bemveul" cu geamurile toate lasate si manelele la maxim exact prin multimea care a venit si ea de bine de rau sa sarbatoreasca Invierea.

Nu neg ca s-ar putea sa fie persoane de etnie rroma care sa nu fie asa cum i-am descris mai sus, dar oamenii aia stau acasa si isi vad de treaba lor, nu cutreiera strazile oraselor din strainatate spunand ca sunt "romani" si terfelind si asa foarte slaba parere buna despre tara noastra.

Oricum la progresul pe care il face tara noastra nu vad sa se schimbe vreodata ceva in reputatia noastra, tocmai de asta nu am de gand sa fac multi purici aici.Pana atunci ei isi construiesc palate in continuare...

Pe unde calca romanul, nici iarba nu mai creste

Foarte adevarat...m-am lamurit in ultimele 42 de ore ce inseamna sa fii roman.Intamplarea nefericita a facut ca sa calatoresc zilele astea spre belgia cu autocarul.Fara sa exagerez, au fost cele mai lungi 2 zile din viatza mea... si in acest autocar am inceput sa prind gustul (si mirosul) a ceea ce inseamna sa fii roman taran. Cand zic taran nu ma refer la persoana ce locuieste in mediul rural, si munceste pamantul sau are animale, pentru aceia tot respectul si stima.Pentru mine taran inseamna romanul badaran, nespalat, incult si pe deasupra fudul.

"Uai da-mi cafeua sheea.Uai da shi cald ii" "Ia da uai o manea de-a lu denisa, din aia de jali"...Am avut "norocul" sa am in spate 6 "Romani" care au avut in autocar un troler plin cu mancare.In acest minunat cufar cu merinde aveau oamenii nostri un borcan plin cu muraturi, carnati, conserve cu carne, varza murata si cateva sticle de unirea pe care le imparteau frateste.Ba mai mult decat atat, din plictiseala, au dat oamenii drumul la manele pe telefon....HORROR! Si ca sa puna capacul, sau cireasa de pe tort, intr-un popas in Austria, acesti gentlemeni au urinat de fata cu noi, avand baia la 20m....

Stiu ca nu toti romanii sunt la fel, dar cand am vazut cat de civilizati sunt oamenii din alte tari, mi-am dat seama ca suntem cu muuuuult inapoi, iar aceste specimene despre care v-am povestit fac parte din categoria primatelor si mi-e rusine ca suntem de acelasi neam.Si ce e mai trist e ca sunt mii de oameni asa si ca probabil nu se vor schimba niciodata.

What's the worst that could happen?

Cu totii avem cunostinta a ceea ce este bine si rau. Ne dam seama cand facem ceva rau, ba chiar alegem sa procedam asa pentru ca de multe ori e mai usor... apoi vine timpul sa le spunem pe toate, sau asa ar trebui...e vorba de post si de spovedanie...da, e stresant sa stai la rand cate 5 ore, da, e adevarat ca unii preoti nu sunt exemplul care ar trebui sa fie, da, sunt babutze care comenteaza si te cearta ca de ce vorbesti, de ce nu stai asa , de ce nu stai atfel, si da, poate ca Biserica Ortodoxa e destul de rigida...dar eu zic ca se merita toate astea si oricine poate indura "Chinul" de 2 ori pe an....

De ce se merita?Pentru ca este un exercitiu fantastic sa te auzi cum iti enumeri faptele nu tocmai bune, si macar din orgoliu ai putea sa nu mai faci unele lucruri...sau daca mergi la acelasi preot, se intampla sa iti fie rusine sa zici aceleasi lucruri la infinit :D si ai si un oarece sentiment de implinire cand ai sters de pe lista neagra cate ceva :D...pe langa asta, sunt si preoti, recunosc putini, care stiu sa te asculte, sa te inteleaga si chiar pleci de la spovedanie cu un nesperat sentiment de usurare...

Eu spun da spovedaniei, imi da sentimentul ca exista mereu a doua sansa....

Another time...Maybe

Noi, reprezentantii speciei umane suntem extraordinari in multe activitati.Dar una dintre cele mai spectaculoase este A NU TERMINA CEEA CE AM INCEPUT. Suntem maestri in aceasta arta si nimeni nu ne va intrece ever :)). Aceasta activitate complexa e prezenta pretutindeni.

Nu terminam: proiecte, scrisori, curatenia, randul, propozitia, filmul, cartea, lista,de vorbit,scoala, prostiile. Aceasta activitate nu vine din neputina noastra( Doamne Fereste!) de a termina singurul lucru pe care l-am inceput.Nu, ea provine din placerea de a incepe 1000 de lucruri deodata.

Recunosc, sunt vinovata.Si eu ma arunc in sute de proiecte si imi asum zeci de responsabilitati si , desi, sunt constienta ca nu voi putea sa le termin pe toate, repet greseala de fiecare data.Smart, nu?:D

Totusi, cred ca e bine sa incepi multe lucruri, chiar daca nu le termini, pentru ca te tine priza, e o dovada ca iti pasa, ai o ocupatie, te dedici unui lucru.Cel mai frumos e cand te entuziasmezi si pentru o zi chiar ai impresia ca o sa iti iasa toate(ca sa te trezesti a doua zi cu o doza rece de realitate)... si sa vezi ca visul tau a fost un pic prea frumos :D...iar eu nu voi mai termina de scris postul...ca sa vezi...

No one to find out!

Stateam si ma gandeam zilele astea la multitudinea de situatii aiurea in care suntem pusi si din care trebuie sa iesim, vrem nu vrem, cu fruntea sus...Iata...

Top 10 situatii penibile in care putem fi sau suntem pusi everyday>

1.Esti obosit , stai foarte confortabil pe scaunul din tramvai/autobuz, iar in apropiere, o babutzate impinge si mai mai ca se urca pe tine.Vede ca nu reactionezi la "subtilitatile" ei si incepe sa strige in gura mare cat de nesimtiti sunt tinerii "din ziua de azi" si ca nu au deloc respect pentru cei mai in varsta.

2.Mergi pe strada, iti duduie urechile de muzica pe care o asculti, vezi pe cineva cunoscut, te indrepti spre el, si pac! te impiedici de iti sar si castile din urechi!Nice!!!

3.Iesi nervos/nervoasa de la seminar povestindu-i colegului de suferinta ca profu' e "un frustrat, un comunist, un incuiat", intorci capul lasciv ca sa vezi ca profu e in spatele tau cautandu-si cheile in geanta.Don't worry, poate nu te-a auzit!:D

4.Esti in autobuz, eventual cu o colega sau coleg, vine un cersetor, isi cere "dreptul", tu nu ai sau nu vrei sa ii dai si te trezesti cu ditamai flegma pe geanta, haine, sau mai rau, pe tine.

5.E iarna, mergi pe strada, e o babutza in fatza ta cu 2 sacose, vine din piata, si deodata buf! aluneca pe gheata.Instinctual, razi, incerci sa te abtii dar nu poti, dar vrei sa ajuti si biata femeie ce si-a imprastiat cartofii si ceapa pe jos.Ea iti multumeste: "Sa iti dea D-zeu sanatate" dar tu razi pe infundate de te-ai inrosit la fatza si e imposibil sa raspunzi.

6.Te duci si tu sa te spovedesti, iti faci curaj sa recunosti pacatele :D, si bineinteles dupa 4 ore de asteptat la rand, te apropii de parinte, incepi sa spui tot, ca sa vezi ca la 1 metru de tine sta o babutza care se "roaga" (sa te ierte D-zeu).P.S. ea e ajutorul parintelui undercover

7.Te intalnesti cu fata sau baiatul de care iti place mult, mergeti sa mancati ceva.La un moment dat te duci la baie ca sa observi ca ai intre dinti ditamai bucata de ceva.Oooups!

8.Pleci de acasa.Dupa 20 de minute de mers observi ca bluza de pe tine e pe dos!

9.Te grabesti sa iesi din maxi taxi, numai ca omiti faptul ca usa e mai jos si te izbesti cu capul de "pragul de sus" incat aterizezi inapoi in masina cu toate foile din mapa pe jos.

10.Esti la facultate, holurile pline, ai mainile pline de carti, foi si altele..Tocul ti se prinde de scara si gata, te-ai pus de o tura cu rollercoasterul :D..Pacat ca toata lumea se uita la tine, ba mai si aplauda...

Multe din aceste intamplari le-am trait pe pielea mea...:D voi cu ce va puteti "lauda" :))?

Step up!

Tot mai mult aud de pesimism. Intrebarea mea este DE CE? De ce sa vezi un tanar sau o tanara la 20 de ani ca se plange de "greutatile" pe care le are? Oare chiar sunt singura care vede de fapt cat bullshit e in toata povestea asta? Sa fim seriosi... ce facem noi de fapt? mergem la facultate, ori muncim, ori le facem pe ambele, dar de ce muncim ? Muncim ca sa avem bani pentru a ne distra ori pentru a plati studiile si multe altele... daca muncim pentru a avea bani pentru distractii, iesiri, sau micile mofturi ne plangem..daca muncim pentru a ne intretine iarasi ne plangem,chiar daca in definitiv muncim pentru binele propriu, ne cladim un viitor...

Poate da...judec..dar fac asta pentru ca nu am avut niciodata bani de intors cu lopata si ca prin minune m-am descurcat, ba mai mult... chiar am facut ce mi-am dorit fara sa golesc buzunarul parintilor mei. Asa ca, din punctul de vedere al banilor, ar trebui sa ne gandim ca sunt persoane care nu au nici jumatate cat noi, deci NU AI DE CE SA FII PESIMIST!

Altii ar spune ca motiv de pesimism ar fi o relatie de iubire neimplinita, sau una nemarturisita sau neimpartasita. Oricare ar fi motivul pune-ti intrebarea: Chiar vreau sa imi traiesc toata viata in 20 ani? Parerea mea este ca toate se intampla la timpul lor.

Sau motiv al pesimismului ar fi o situatie aiurea la facultate, dar invit pe cei ce citesc acest post sa se gandeasca daca ghinionul si nesansa i-au facut sa fie intr-un impas pentru moment, sau putina lene, combinata cu o invitatie, doua, trei sau mai multe in oras si la petreceri :D. Sa fim seriosi, multe facultati au un program mai mult decat lejer.Nu contest ca sunt facultati foarte grele precum medicina unde trebuie sa te dedici cu totul, dar pana la urma se duc acolo doar cei pasionati...sau asa ar trebui sa fie...

Pana la urma mesajul meu este ca pesimismul nu face decat sa iti opreasca avantul, curajul si forta de a merge mai departe.Nici un om de succes nu a ajuns in felul acesta prin pesimism, nici o mare inventie nu s-ar fi facut fara un strop de optimism in reusita.Nu o sa neg, fiecare are o doza de pesimism, dar aceasta doza nu trebuie sa ajunga exces pentru ca in momentul ala nu ne vom trai viata ci o vom plange.

Iar pentru cei care au intampinat greutati , nesanse si usi inchise, dar totusi si-au pastrat forta de a merge mai departe si zambetul pe buze :Respect!