Blank

"Nici nu prea mai am chef sa te ascult. Chiar pot sa ma uit la tine si sa blochez absolut tot ce imi zici, gandindu-ma la ce ma preocupa. Vorbesti inutil, continui precum discul sarit al unui magnetofon vechi. De fapt, nici tu nu esti prea sigur de ce spui, vorbesti, vorbesti, aduni cuvinte in discursul tau ce vrea sa impresioneze dar nu le realizezi sensul, vrei sa faci sa para mai bine, dar de fapt inrautatesti lucrurile. Probabil crezi ca ai dreptate... ce spuneai?"... fragmente din jurnalul gandurilor mele plictisite....

S-au adunat prea multe cuvinte, prea multe contraziceri, neintelegeri, discutii inutile. Acum am ramas doar eu cu gandurile mele ce alearga nebune si rebele prin minte, dar nu pot prinde nici macar unul pentru a-l dezgoli folosindu-mi cuvintele. Nimic... ele fug, vin, pleaca , se joaca cu atentia mea, ma deruteaza. Nu pot sa articulez nimic, desi poate ca vreau. Stau inerta, fara vreun interes la ceva din jurul meu, am nevoie de timp sa gasesc o corenta a tot ceea ce se intampla.


In viata asta, monotona de cele mai multe ori, se mai intampla sa fii prins cu garda jos. Vine acel ceva ce te pune la zid, te ia prin surprindere. Iar cand te astepti cel mai putin, un val furios te arunca in confuzie si dezorientare. Ce faci? Te decompresezi, analizezi, si poate vei gasi o solutie sa mergi mai departe. Doar ca pentru un timp esti doar blank... Poate tu, razletzul meu cititor, ma vei gasi irelevanta sau avida de a vorbi complicat, dar nu e asa, ce vezi aici e un exercitiu de a-mi pune mintea in palme si a incerca sa o descalcesc. Ma intreb daca am reusit....