Din seria "mai bine deloc decat asa": Stupizenii pur romanesti

In fiecare zi, fara macar sa imi dau seama, arunc cate un ochi la ce se mai intampla, ce se mai scrie prin presa romaneasca, nationala si locala, incerc sa mai descopar ce bloggeri si-au mai facut aparitia prin mediul virtual, ce website-uri s-au mai lansat, si ce alte bazaconii se mai scriu in fiecare zi. Ma frapeaza ignoranta si simplitatea acestor oameni ce se cred "voci" influente ale societatii, fie iesene, fie romanesti. Mai mult decat atat, vad ca aceste persoane au success, articolele le sunt citite si toate prostiile pe care le scriu, asimilate cu smerenie de catre concetatenii nostri rasariti. Adica, oameni buni, chiar nu mai stiti ce presupune scrierea unui articol adevarat?

Presa nationala mai este cum mai este pentru ca preia efectiv articole intregi din presa internationala. Bineinteles, e genul ala de articol fara cercetare, fara verificare a sursei, fara investigatie proprie, doar o traducere, de cele mai multe ori proasta. Articolele referitoare la politica sau la situatia romaneasca sunt, bineinteles, colorate cat se poate de catre un partid sau altul. Cand ma uit la presa locala, deja la orizont vad scris mare DEZASTRU COMPLET. Un fel de OTV in scris. intamplarea face ca primesc in fiecare zi notificari de la Buna Ziua Iasi pe news feed-ul meu de Facebook si de fiecare data ma minunez de articolele lor: "Bianca Dragusanu nu se lasa", "SOC! Cruduta, in ROCHIE de MIREASA - FOTO" (aoleu, cat de socata ma simt), "Si-a facut nevoile pe mireasa". Iar articolele ce pretind sa aiba un subiect cat de cat acceptabil se intind doar pe doua paragrafe, continut minim de informatie valida, iar la sfarsitul lecturii realizezi ca de fapt ti-ai pierdut timpul si nu ai aflat absolut nimic nou.

Dar trecand la website-urile ce apar precum ciupercile dupa ploaie si vor sa ne invete despre toate cele: sanatate, relatii de cuplu, cariera, bucatarie, moda, deja pot spune ca am migrene serioase. Acum stiu ca lecturile de genul asta au scopul de a fi "usoare" si superficiale, dar unele sunt de-a dreptul haioase in idiotenia lor: "De ce nu imi place sa gatesc?", "Te mai gandesti la prietenul tau din clasa a 2 a?", "Cat de mult timp petreci in fata oglinzii?" Raspunsul meu: "Who cares???". Da, ok, inteleg, orice articol e scris in speranta ca se vor gasi sute si sute de neveste disperate sa raspunda cu cate un comment mai acid si hop fiecare se trezeste specialist, implicit articolul ajunge sa fie punct de atractie. Parerea mea? 5 minute din viata absolut irosite. Oameni buni, va rog, fiti critici, fiti incisivi, fiti curiosi sa gasiti materiale ce merita intr-adevar citite. Viata e prea scurta sa ne putem pierde timpul cu fiecare nimic.

In final, inainte ca cineva sa imi sara in cap, o sa subliniez ca nu vreau sa denigrez presa romaneasca fara sa admit ca si presa internationala e plina de bazaconii. Ba da, e plina, insa in tot oceanul asta de informatie inutila ce ni se serveste cu forta in fiecare zi, se mai gaseste si cate o sursa care merita putin timp si atentie prin simplul fapt ca ne aduce un set de cunostinte noi, si incurajeaza curiozitatea pentru adevar. Cautati asa ceva, si incetati sa mai cititi mizerii.

Surse foto:
http://worldofdtcmarketing.com/bad-journalism-paints-unfair-picture-of-pharma-industry/in-the-news/
http://www.eyeranian.net/2003/05/16,79.shtml

Soul and Mates

In fiecare zi, pentru un minut, doua sau trei, ajung sa ma supar pe mine pentru ca nu reusesc sa fiu consistenta in incercarea-mi modesta de a scrie. Nu vreau sa ma flatez crezand ca sunt atat de multe persoane carora le este dor de obraznicia mea scriitoriceasca, insa stiu ca sunt persoane dragi carora le-ar face placere sa ma vada depanandu-mi gandurile, iar pentru asta, si nu numai, ajung sa scriu din nou :).

In ultimul timp, mintea mi-a tot zburdat in jurul conceptului de suflet pereche, soulmate sau cum vreti sa ii spuneti. Un personaj odata a spus: "I like the word <> and I like the word <>. Beyond that is mystery." Gata, subiectul m-a starnit. Sa nu mai spun ca "Adam si Eva" lui Rebreanu a fost o sursa intensa de fascinatie pentru mine inca din adolescenta. Anyway, intrebarea asta a sufletelor pereche a confuzat suficiente minti intelepte ale acestei lumi, iar Aristofan a fost cel care a teoretizat pe cat posibil un concept ce mie inca imi pare mistic. El a sustinut ca, originar, oamenii aveau 4 maini,4 picioare, un singur cap, dar cu 2 fete, iar pentru ca Zeus s-a temut de puterea acestor creaturi, a destramat uniunea celor 2 fiinte in doua trupuri diferite. Desigur, de aici se naste si conceptul androginului si faptul ca noi, fiinte pacatoase, suntem blestemati sa ne cautam sufletul pereche intr-un timp si spatiu ce nu este determinat. Deci, putem sa calatorim vieti si vieti pana sa ne intalnim sufletul pereche, asta daca e sa credem ca exista asa ceva precum karma si reincarnare. 

Cred ca e drept sa spun ca oricare dintre noi am petrecut macar un anumit numar de minute sau ore contempland asupra unui asemenea concept indraznet. Un suflet pereche? In toata lumea asta? Doar o singura persoana pentru mine? Una singuraaaaaaaaa? Doar gandul ca avem o sansa la 7 miliarde ma face sa rad. Ce inseamna suflet pereche? Chiar exista o persoana ce ne completeaza in mod fundamental, ne termina propozitiile inainte ca noi sa o facem, anticipeaza actiunile noastre si, mai mult decat atat, o recunoastem imediat ce privirile ni se intalnesc? Mare noroc trebuie sa fie pe capul celui ce ajunge sa traiasca un asemenea moment primordial. Voi ce credeti?