Wednesday 4 November 2009

Good things...Bad things


Ne formam ca si oameni de-a lungul timpului, invatam mereu din experienta noastra, ne transformam incontinuu si poate chiar incercam sa devenim mai buni. In viata ai esecuri si succese, pe mine esecurile ma fac oarecum vulnerabila, dar asta pana cand am un succes, cat de mic. Succesul vine ca o pilula de incredere, te propulseaza pe un traseu al competitiei si te face sa crezi ca poti castiga, un succes anuleaza esecul, anuleaza neincrederea si pesimismul.


Dar uneori nici cel mai mare succes nu te poate ajuta sa iesi dintr-o stare pe care cineva ti-o provoaca. Spre exemplu, poti fi o persoana de succes, poti realiza destule, dar cand cineva special pentru tine spune chiar si un singur lucru rau, totul se destrama. De ce un cuvant poate darama un vis intreg? De ce conteaza atat de mult imaginea noastra in ochii celor cu adevarat importanti? Un cuvant spus in graba, iti schimba total parerea despre tine si te face sa te indoiesti de tot ce conteaza.


Un singur lucru rau le anuleaza pe toate cele bune, nu mai conteaza eforturile tale, nu mai conteaza increderea pe care o aveai in tine, totul e pus sub semnul intrebarii. Probabil ca in mintea mea mereu va ramane intrebarea: de ce nu ne putem vedea clar dincolo de pareri negative, de ce un compliment inseamna mai putin decat un cuvant urat? De ce suntem atat de sensibili la judecata?

Saturday 17 October 2009

Bad characters are easy to play

Trece mult de teatru sau film conceptul asta... Da, chiar si actorii intra mai bine in pielea unor personaje negative, multi dintre ei spun ca sunt chiar si mai usor de jucat, e mult mai usor sa arunci o privire de dezgust decat una de admiratie, e mult mai usor sa dai replici sub centura decat sa spui "Hei, ai niste idei foarte bune si e de apreciat". Si totusi de unde pana cand aceasta goana dupa roluri negative?


La noi in tarisoara scumpa, se pare ca rolurile negative au mare cautare, ba chiar ofera un statut social foarte privilegiat. De parca nu am sti ca daca esti amabil esti de fapt fraier, sau daca daruiesti ceva din inima sau generozitate esti inconstient sau daca Doamne fereste nu dai replica atunci cand cineva iti spune ceva neplacut meriti tot dispretul! Pe de alta parte daca te uiti urat, impui respect, daca te certi cu toata lumea ai un caracter puternic, daca exploatezi punctele slabe ale celorlalti esti intuitiv! Ca sa mai vorbim de o lume intoarsa pe dos!


Cei din psihologie ne spun ca ne comportam asa cum se comporta ceilalti cu noi, reactionam la stimulii din jur si invatam sa fim deschisi, sociabili, sau din contra sa ne construim propria masca de "iesit in oras". Dar ce te faci atunci cand tu zambesti unui perete gri?

Sunday 11 October 2009

No more candies...




E uimitor cat de repede a trecut timpul de cand simteam ca putem face orice, de cand ne simteam protejati si chiar, indraznesc sa spun, norocosi. Ce s-a intamplat? Am crescut. Ne-am maturizat. Deodata a venit timpul marilor decizii, te gandesti ce o sa faci cu viata ta, ce viitor vei avea. Incepi sa pui la indoiala jobul pe care il ai, facultatea pe care o termini, prietenii pe care i-ai dobandit...



Ma simteam inca un copil, ma bucuram ca viata ma trata frumos, ca toate se legau parca, gandeam ca urmez o cale, dar a trecut o vara si au venit intrebari care nici macar nu stiam ca exista. Deodata m-am gandit ca e timpul sa fac o alegere, mi-am amintit cati ani am si acum incerc sa aflu un raspuns. Iti spui tot timpul ca esti diferit de alte generatii, dar e uimitor cat de mult semeni cu cei dinaintea ta si cat de putin inveti din sfaturi. Ti-ai petrecut copilaria si adolescenta ravnind la ziua cand vei creste, iar acum ca s-a intamplat, plangi dupa zilele in care principala ta grija era unde o sa te joci. Si esti singurul? No way!



Cateodata ai impresia ca te invarti intr-un cerc si, culmea, nu esti singur. De ce tocmai cand a trecut te gandesti ca trebuia sa iti traiesti la maxim copilaria? Tot ce ramane de facut e sa le spui asta celor ce isi doresc cu disperare sa mearga la discoteca, sa fumeze fara sa se ascunda de mama, sa lipseasca o noapte intreaga de acasa. Dar ghiceste: te vor asculta?

Thursday 21 May 2009

You can run but you can't hide

S-a dezvoltat in ultimul timp la noi conceptul de pitzipoanca (cazul feminin) sau cocalar ( cazul masculin), s-au pus etichete, s-a criticat, s-au dat ca exemple niste comportamente si gata deja facem diferente intre pitzi si non-pitzi. Dar cat de negru si alb e totul?


Judecam pentru ca cineva se imbraca tipator, cu mult sclipici, machiaj vulgar dar e ok atunci cand doua persoane trec una pe langa cealalta si nici nu se saluta, sau intra intr-o sala plina de oameni fara sa spuna un cuvant. Judecam daca o persoana da o replica nu tocmai inteligenta, dar e ok cand mai ales fetele inteapa cu replici dure si care nici nu isi au rostul. Judecam stiluri de viata si condamnam, dar suntem obsedati sa construim un castel din carti de joc ce ilustreaza o personalitate perfecta (pe care nu o avem) doar pentru a salva aparentele.


Acum stau si ma intreb, cum ar trebui numite fetele ce adora sa fie rautacioase pentru ca ele considera ca asa isi dezvaluie personalitatea "puternica", sau cele care au uitat demult ce inseamna respect si bunele maniere, sau acele fete care ar calca totul in picioare pentru a-si atinge scopul maret. Acele fete sunt imbracate dupa ultimele tendinte, asculta muzica "cool", merg prin cele mai populare cluburi, si de cele mai multe ori isi petrec timpul numarand pitzipoance. Cine sunt ele? Please welcome Updated Pitzi!

Saturday 9 May 2009

Little piece of sh... heaven!


Cred ca romanii ar trebui pusi sub lupa si analizati de toti specialistii acestei lumi pentru ca suntem un popor uimitor si spectaculos din foooarte multe de vedere. Cum mi-am dat seama de acest lucru? Foarte simplu. Am fost la mare de 1 mai.


Nici nu stiu cum as putea sa incep remarcabila incursiune in viata romanului. Romanul are un tipar foarte clar (si aici ma refer strict la generatia de dupa revolutie) : viata trebuie traita!! Obiectiv indeplinit. Ia sa vedem cum isi traieste romanasul nostru de 18-25 de ani viata:


1. Merg cu trenul la mare, in tren beau de rup pana vomit, iar voma mea ajunge sub alte scaune, semn ca m-am adapat bine, nu imi pasa ca am murdarit de scursura fiintei mele bagajele oamenilor sau ca ei vor trebui sa suporte mirosul meu 5 ore. Ce are?
2. Cand ma duc la baie, tot in tren, fac tot posibilul sa nu mai intre nimeni dupa mine, asa ca e cool si le ofer altora motiv de ras... ha ha ha!
3. In tren am grija sa vorbesc cat mai tare, sa ma remarce toata lumea spunand toate prostiile pentru ca BINEINTELES nu am nimic interesant de spus. Nu imi bat eu capul cu "tocilarii"!
4. In gari ma dezbrac de tricoul de firma si raman la pieptul gol, cine stie ce gagica imi admira parul stufos
5. Cand ajung la mare am de gand sa urinez pe strada cand ies mort de beat de la discoteca, si sa fac muulta mizerie ca sa stie lumea ca am trecut eu pe acolo
6. Si bineinteles in discoteca, pe strada, am de gand sa ma fac remarcat, cine stie? poate trece Diaconescu pe acolo si ma baga crainic la OTV

Parerea mea e ca in vecii vecilor nu ne vom putea numi europeni. Ce e mai trist este ca tocmai generatia noastra ar fi trebuit sa schimbe ceva, dar unii din noi au inteles asta exact invers. Foarte tare!


Monday 27 April 2009

Not in a million years!


"Sigur esti din Romania??" Cam asta era intrebarea care ni se punea de fiecare data cand intram in vorba cu cineva din Bruxelles...cand am plecat din Romania am crezut ca in Belgia nu voi avea "sansa" sa intalnesc atat de multi tigani, dar din pacate am aflat ca toti care au fugit din Italia exact acolo au aterizat.

Si nu pot spune ca ma deranjeaza in mod deosebit prezenta lor ca Doamne ajuta am avut parte de ei si m-am obisnuit(din pacate) dar cand vezi ca ei se dau "romani" si ne ajuta sa ne facem o reputatie peste hotare e de-a dreptul enervant.Bine ca acum nu pot spune ca romanii nostri sunt mari gentlemeni dar nici in halul in care sunt compatriotii nostri colorati.

Pe langa faptul ca in seara de Inviere vindeau lumanari de ornament cu 1 euro ca sa faca si ei un ban "cinstit", mai erau si culmea de nesimtiti, dovada fiind faptul ca langa noi si langa preotii ce cantau "Hristos a Inviat" un "slabutz" cu ceafa lata dansa pe manelele de la telefon cu lumanarea aprinsa in mana, sau ca treceau cu "bemveul" cu geamurile toate lasate si manelele la maxim exact prin multimea care a venit si ea de bine de rau sa sarbatoreasca Invierea.

Nu neg ca s-ar putea sa fie persoane de etnie rroma care sa nu fie asa cum i-am descris mai sus, dar oamenii aia stau acasa si isi vad de treaba lor, nu cutreiera strazile oraselor din strainatate spunand ca sunt "romani" si terfelind si asa foarte slaba parere buna despre tara noastra.

Oricum la progresul pe care il face tara noastra nu vad sa se schimbe vreodata ceva in reputatia noastra, tocmai de asta nu am de gand sa fac multi purici aici.Pana atunci ei isi construiesc palate in continuare...

Thursday 16 April 2009

Pe unde calca romanul, nici iarba nu mai creste


Foarte adevarat...m-am lamurit in ultimele 42 de ore ce inseamna sa fii roman.Intamplarea nefericita a facut ca sa calatoresc zilele astea spre belgia cu autocarul.Fara sa exagerez, au fost cele mai lungi 2 zile din viatza mea... si in acest autocar am inceput sa prind gustul (si mirosul) a ceea ce inseamna sa fii roman taran. Cand zic taran nu ma refer la persoana ce locuieste in mediul rural, si munceste pamantul sau are animale, pentru aceia tot respectul si stima.Pentru mine taran inseamna romanul badaran, nespalat, incult si pe deasupra fudul.


"Uai da-mi cafeua sheea.Uai da shi cald ii" "Ia da uai o manea de-a lu denisa, din aia de jali"...Am avut "norocul" sa am in spate 6 "Romani" care au avut in autocar un troler plin cu mancare.In acest minunat cufar cu merinde aveau oamenii nostri un borcan plin cu muraturi, carnati, conserve cu carne, varza murata si cateva sticle de unirea pe care le imparteau frateste.Ba mai mult decat atat, din plictiseala, au dat oamenii drumul la manele pe telefon....HORROR! Si ca sa puna capacul, sau cireasa de pe tort, intr-un popas in Austria, acesti gentlemeni au urinat de fata cu noi, avand baia la 20m....


Stiu ca nu toti romanii sunt la fel, dar cand am vazut cat de civilizati sunt oamenii din alte tari, mi-am dat seama ca suntem cu muuuuult inapoi, iar aceste specimene despre care v-am povestit fac parte din categoria primatelor si mi-e rusine ca suntem de acelasi neam.Si ce e mai trist e ca sunt mii de oameni asa si ca probabil nu se vor schimba niciodata.


Saturday 11 April 2009

What's the worst that could happen?

Cu totii avem cunostinta a ceea ce este bine si rau. Ne dam seama cand facem ceva rau, ba chiar alegem sa procedam asa pentru ca de multe ori e mai usor... apoi vine timpul sa le spunem pe toate, sau asa ar trebui...e vorba de post si de spovedanie...da, e stresant sa stai la rand cate 5 ore, da, e adevarat ca unii preoti nu sunt exemplul care ar trebui sa fie, da, sunt babutze care comenteaza si te cearta ca de ce vorbesti, de ce nu stai asa , de ce nu stai atfel, si da, poate ca Biserica Ortodoxa e destul de rigida...dar eu zic ca se merita toate astea si oricine poate indura "Chinul" de 2 ori pe an....


De ce se merita?Pentru ca este un exercitiu fantastic sa te auzi cum iti enumeri faptele nu tocmai bune, si macar din orgoliu ai putea sa nu mai faci unele lucruri...sau daca mergi la acelasi preot, se intampla sa iti fie rusine sa zici aceleasi lucruri la infinit :D si ai si un oarece sentiment de implinire cand ai sters de pe lista neagra cate ceva :D...pe langa asta, sunt si preoti, recunosc putini, care stiu sa te asculte, sa te inteleaga si chiar pleci de la spovedanie cu un nesperat sentiment de usurare...


Eu spun da spovedaniei, imi da sentimentul ca exista mereu a doua sansa....

Tuesday 7 April 2009

Another time...Maybe


Noi, reprezentantii speciei umane suntem extraordinari in multe activitati.Dar una dintre cele mai spectaculoase este A NU TERMINA CEEA CE AM INCEPUT. Suntem maestri in aceasta arta si nimeni nu ne va intrece ever :)). Aceasta activitate complexa e prezenta pretutindeni.

Nu terminam: proiecte, scrisori, curatenia, randul, propozitia, filmul, cartea, lista,de vorbit,scoala, prostiile. Aceasta activitate nu vine din neputina noastra( Doamne Fereste!) de a termina singurul lucru pe care l-am inceput.Nu, ea provine din placerea de a incepe 1000 de lucruri deodata.

Recunosc, sunt vinovata.Si eu ma arunc in sute de proiecte si imi asum zeci de responsabilitati si , desi, sunt constienta ca nu voi putea sa le termin pe toate, repet greseala de fiecare data.Smart, nu?:D

Totusi, cred ca e bine sa incepi multe lucruri, chiar daca nu le termini, pentru ca te tine priza, e o dovada ca iti pasa, ai o ocupatie, te dedici unui lucru.Cel mai frumos e cand te entuziasmezi si pentru o zi chiar ai impresia ca o sa iti iasa toate(ca sa te trezesti a doua zi cu o doza rece de realitate)... si sa vezi ca visul tau a fost un pic prea frumos :D...iar eu nu voi mai termina de scris postul...ca sa vezi...

Sunday 5 April 2009

No one to find out!


Stateam si ma gandeam zilele astea la multitudinea de situatii aiurea in care suntem pusi si din care trebuie sa iesim, vrem nu vrem, cu fruntea sus...Iata...

Top 10 situatii penibile in care putem fi sau suntem pusi everyday>

1.Esti obosit , stai foarte confortabil pe scaunul din tramvai/autobuz, iar in apropiere, o babutzate impinge si mai mai ca se urca pe tine.Vede ca nu reactionezi la "subtilitatile" ei si incepe sa strige in gura mare cat de nesimtiti sunt tinerii "din ziua de azi" si ca nu au deloc respect pentru cei mai in varsta.


2.Mergi pe strada, iti duduie urechile de muzica pe care o asculti, vezi pe cineva cunoscut, te indrepti spre el, si pac! te impiedici de iti sar si castile din urechi!Nice!!!


3.Iesi nervos/nervoasa de la seminar povestindu-i colegului de suferinta ca profu' e "un frustrat, un comunist, un incuiat", intorci capul lasciv ca sa vezi ca profu e in spatele tau cautandu-si cheile in geanta.Don't worry, poate nu te-a auzit!:D


4.Esti in autobuz, eventual cu o colega sau coleg, vine un cersetor, isi cere "dreptul", tu nu ai sau nu vrei sa ii dai si te trezesti cu ditamai flegma pe geanta, haine, sau mai rau, pe tine.


5.E iarna, mergi pe strada, e o babutza in fatza ta cu 2 sacose, vine din piata, si deodata buf! aluneca pe gheata.Instinctual, razi, incerci sa te abtii dar nu poti, dar vrei sa ajuti si biata femeie ce si-a imprastiat cartofii si ceapa pe jos.Ea iti multumeste: "Sa iti dea D-zeu sanatate" dar tu razi pe infundate de te-ai inrosit la fatza si e imposibil sa raspunzi.


6.Te duci si tu sa te spovedesti, iti faci curaj sa recunosti pacatele :D, si bineinteles dupa 4 ore de asteptat la rand, te apropii de parinte, incepi sa spui tot, ca sa vezi ca la 1 metru de tine sta o babutza care se "roaga" (sa te ierte D-zeu).P.S. ea e ajutorul parintelui undercover


7.Te intalnesti cu fata sau baiatul de care iti place mult, mergeti sa mancati ceva.La un moment dat te duci la baie ca sa observi ca ai intre dinti ditamai bucata de ceva.Oooups!


8.Pleci de acasa.Dupa 20 de minute de mers observi ca bluza de pe tine e pe dos!


9.Te grabesti sa iesi din maxi taxi, numai ca omiti faptul ca usa e mai jos si te izbesti cu capul de "pragul de sus" incat aterizezi inapoi in masina cu toate foile din mapa pe jos.


10.Esti la facultate, holurile pline, ai mainile pline de carti, foi si altele..Tocul ti se prinde de scara si gata, te-ai pus de o tura cu rollercoasterul :D..Pacat ca toata lumea se uita la tine, ba mai si aplauda...


Multe din aceste intamplari le-am trait pe pielea mea...:D voi cu ce va puteti "lauda" :))?

Thursday 2 April 2009

Step up!


Tot mai mult aud de pesimism. Intrebarea mea este DE CE? De ce sa vezi un tanar sau o tanara la 20 de ani ca se plange de "greutatile" pe care le are? Oare chiar sunt singura care vede de fapt cat bullshit e in toata povestea asta? Sa fim seriosi... ce facem noi de fapt? mergem la facultate, ori muncim, ori le facem pe ambele, dar de ce muncim ? Muncim ca sa avem bani pentru a ne distra ori pentru a plati studiile si multe altele... daca muncim pentru a avea bani pentru distractii, iesiri, sau micile mofturi ne plangem..daca muncim pentru a ne intretine iarasi ne plangem,chiar daca in definitiv muncim pentru binele propriu, ne cladim un viitor...


Poate da...judec..dar fac asta pentru ca nu am avut niciodata bani de intors cu lopata si ca prin minune m-am descurcat, ba mai mult... chiar am facut ce mi-am dorit fara sa golesc buzunarul parintilor mei. Asa ca, din punctul de vedere al banilor, ar trebui sa ne gandim ca sunt persoane care nu au nici jumatate cat noi, deci NU AI DE CE SA FII PESIMIST!


Altii ar spune ca motiv de pesimism ar fi o relatie de iubire neimplinita, sau una nemarturisita sau neimpartasita. Oricare ar fi motivul pune-ti intrebarea: Chiar vreau sa imi traiesc toata viata in 20 ani? Parerea mea este ca toate se intampla la timpul lor.


Sau motiv al pesimismului ar fi o situatie aiurea la facultate, dar invit pe cei ce citesc acest post sa se gandeasca daca ghinionul si nesansa i-au facut sa fie intr-un impas pentru moment, sau putina lene, combinata cu o invitatie, doua, trei sau mai multe in oras si la petreceri :D. Sa fim seriosi, multe facultati au un program mai mult decat lejer.Nu contest ca sunt facultati foarte grele precum medicina unde trebuie sa te dedici cu totul, dar pana la urma se duc acolo doar cei pasionati...sau asa ar trebui sa fie...


Pana la urma mesajul meu este ca pesimismul nu face decat sa iti opreasca avantul, curajul si forta de a merge mai departe.Nici un om de succes nu a ajuns in felul acesta prin pesimism, nici o mare inventie nu s-ar fi facut fara un strop de optimism in reusita.Nu o sa neg, fiecare are o doza de pesimism, dar aceasta doza nu trebuie sa ajunga exces pentru ca in momentul ala nu ne vom trai viata ci o vom plange.


Iar pentru cei care au intampinat greutati , nesanse si usi inchise, dar totusi si-au pastrat forta de a merge mai departe si zambetul pe buze :Respect!


Wednesday 1 April 2009

Leapsa

Printscreen la desktop(mai sus)
Drinks:
  • Coffee: Yesss please!!
  • Wine: dulce
  • Beer: Heineken
  • Hard Liqour: tequila, martini
  • Soda: don't like it so much
  • Tea: fruit tea
Food:
  • Meals: pasta
  • Desert: Ice cream forever :))
Cinema:
  • Actors: Keanu Reeves, Jensen Ackles, Bruce Willis
  • Movies: too hard, and toooooo many
On the Map:
  • Mountain or seaside: seaside
  • Where I would like to go: Australia and Japan
Art:
  • Poet: Arghezi
  • Book: Adam and Eve, Mircea Eliade
  • Painter: Leonardo DaVinci
  • Music: no genres, only music
  • Aphorisms: The time I kill is killing me (Mason Cooley)
Technology:
  • Games:not a big game player
  • Websites: a lot
  • Softs that make my life: Microsoft Office makes my life easier
  • What interests me the most at a computer: performance
  • What do I expect from a mobile phone: to work
Know yourself:
  • Girl names: come on!!
  • Boy names: you're crazy!!! parca e oracol :)))
  • Sports: tennis, snooker and swimming
  • Colours: don't have a favourite one
  • Flowers: all spring flowers
  • Metal: never crossed my mind
  • The ideal family: the one filled with love
  • Animals: I love dogs
  • Car: Mustang
  • What makes me angry: stupidity and arrogance
  • What makes my day: depends on my state of mind
  • I don't leave my house without: money, keys and my phone
  • Meet the golden fish and make a wish: to have the chance to see all the places I want to see
Un exercitiu frumos...dar si luuuung...Leapsa la Simona, Mihai si oricui mai citeste!Peace!

Sunday 29 March 2009

You may say it's not

Cu totii ati auzit despre marea adunare a animalelor rationale, o adunare la care fiecare isi scoate de la pastrare cele mai frumoase straie si isi pune cea mai frumoasa masca pe fata, una stralucitoare si glamorous. Aceasta adunare in jurul raului de bautura se cheama Petrecerea. Bineinteles, toti plecam de acasa cu gandul ca va fi distractia vietii noastre, dar hai sa recunoastem ca sunt unele lucruri care ne scot din minti si , pentru un moment, ne strica tot cheful de distractie:

1. Intalnim pe langa raul de alcool, asa numitul Urangutan, plin de sine, face multa galagie, si cand ti-e lumea mai draga, te calca pe picioare cu toata "gratia" lui, distrugandu-ti pantofii sau , in cazul meu, lasand o mare vanataie in urma.

2. Pe langa acesti urangutani, gasim de multe ori Zebre, ele stau in turma, sunt foarte sfioase, de cele mai multe ori seamana intre ele. Isi petrec timpul la aceasta adunare stand pe scaun, si de obicei, stricand cheful celorlalti.Vedeti voi, stie Urangutanul pe langa cine sa stea, ca sa nu fie eclipsat

3. Buni prieteni cu urangutanii, sunt Rinocerii, mult mai masivi, mult mai galagiosi, se adapa intens din raul cu "bunatati" si de cele mai multe ori, in euforia lor, varsa pahare cu bautura pe jos, sau mai rau, pe ceilalti.Vorbesc din propria experienta. "Gratia" lor m-a uimit de fiecare data.

4. Mult deasupra tuturor se afla Hienele, fiinte foarte lucioase, sclipicioase, ele tanjesc sa fie in centrul atentiei, iar daca Doamne fereste altcineva paseste in lumina reflectoarelor, are loc o adunare urgenta a turmei lasandu-se cu o luuuunga discutie, rasete si barfe cat cuprinde la adresa "impostorului"


Cam astea ar fi , pe scurt, momente si persoane care, uneori, duc distractia la extreme. Dar nu trebuie sa fim suparati, mai adoptam si noi cateodata rolurile de mai sus. Important e sa nu le facem o ocupatie. And P.S: Don't take it personally! To be continued...

Friday 27 March 2009

Like Diamonds...


E cert... Traim intr-o lume foarte competitiva. Nu numai ca traim in aceasta lume, dar am fost crescuti si educati in acest spirit... inca de la gradinita am vrut sa fim cei mai buni, sa avem desenele cele mai frumoase, sau jucariile cele mai colorate. Acelasi lucru s-a intamplat si la scoala, la facultate si in majoritatea situatiilor in care am fost pusi. Am intrat intr-o cursa pe care o sustinem fara sa ne gandim la noi, cat la jucatorul de langa noi, de fapt aceasta este si cheia competitiei.


Suntem de acord.Competitia este benefica.Ne tine in priza.Ne face sa fim alerti, sa actionam prompt, sa ne impingem limitele. Dar in toata cursa asta nebuneasca rasar timizi si rari precum niste diamante Prietenii. Ce sunt prietenii? Exista asa ceva? Cati prieteni avem? Ca sa vorbim "pe bune" noi (cei mai tineri) avem foarte mari dificultati in a ne face prieteni. De fapt daca ne gandim, am ajuns sa ne intitulam prieteni persoanele cu care iesim la o cafea si discutam cele mai superficiale subiecte, "tovarasii" de bautura, colegul cu care chiulim, sau pe care il vedem numai la facultate etc.

Dar acestia sunt prietenii nostri? Fara indoiala, toti stim definitia unui prieten. Este o persoana careia ii pasa de tine neconditionat, umarul pe care sa plangi, mana care iti este intinsa la greu, persoana langa care te bucuri de cele mai frumoase momente din viata, persoana care nu gandeste rau despre tine si mai ales nu are o fata ascunsa pe care sa o descoperi prin intermediul altora. Da... asa ar trebui sa fie un prieten... dar toata competitia asta, toata lupta asta, ne-a facut sa vrem sa fim pe primul loc, iar intr-o prietenie nu va exista niciodata locul 1 si locul 2 sau 3.

Desigur, sunt si persoanele norocoase care au parte de prieteni, foarte putini ce e drept, iar acestia au experimentat pe propria piele importanta unei asemenea relatii. Pot spune ca ma numar printre aceste persoane, si in postarile viitoare voi scrie despre acest lucru, accentuand mai ales faptul ca nu e usor sa gasesti si sa pastrezi prietenii adevarati. Voi aveti prieteni ?

Make friends, not war!

Thursday 26 March 2009

Keep the Earth alive!


Sambata 28 Martie, intre orele 20:30 si 21:30 se vor stinge luminile... pentru o ora Pamantul va sufla usurat, pentru o ora vom dovedi ca ne pasa de planeta care ne tine in viata si ne suporta modul nesanatos si egoist de a trai. Ideea ce sta la baza acestei campanii este ca pentru o intreaga ora locuitorii si companiile sa stinga luminile economisind o cantitate uriasa de energie.Totul a inceput la Sydney cu 2,2 milioane de locuitori, insa in acest proiect sunt acum implicate peste 80 de tari, printre care si Romania.


Sa fiu sincera, nu ma asteptam ca acest proiect sa ia o asemenea amploare, dar ma bucura faptul ca oamenii devin mai responsabili si mai atenti. Eu voi stinge luminile pe 28 martie. Dar tu?

Wednesday 25 March 2009

Choices Choices...


Probabil multi se vor intreba de ce mi-am facut blog...Blogul astazi e ca o dovada de "coolness".Ai blog?Ok, poti fi cool.Nu ai? La revedere!
Va vine sa credeti sau nu, nu acesta este motivul pentru care am vrut sa imi fac blog.Am decis(uite si subiectul) sa imi fac blog atunci cand am vazut ca sunt foarte putini bloggeri tineri care sa fie si sinceri si toti vor sa isi construiasca reputatia pe baza unor idei pe care doar in carti le gasesti si nicidecum in viata reala.

Bineinteles, nu vreau sa generalizez nici sa pun pe cineva la zid, aici ma refer strict la tineri de varsta mea, pentru ca altfel stiu ca sunt numeroase personalitati si nu numai ce au o anumita experienta de viata si o redau pe blog spre ajutorul si inspiratia altora. Si pana la urma la ce ma refer? Pai...sa vedem...am vazut o multime de bloggeri ce preiau anumite idei pe care societatea ni le "indeasa" pe gat ca sa nu ajungem niste oameni fara speranta.

Idei precum: "atunci cand iei o decizie, o faci cu inima impacata si nu mai privesti inapoi", "daca iti doresti ceva cu adevarat se intampla", "dragostea vine cu puteri supranaturale si te face alt om", "daca ai rabdare, visele ti se vor implini".Idei foarte frumoase, nu neg, dar mult prea naive pentru societatea in care traim.


Si ca sa ma refer la titlu, voi vorbi putin despre decizie. De cele mai multe ori nu vrem sa luam o decizie, TREBUIE sa luam o decizie, si sunt extrem de multe cazuri cand o decizie nu aduce nici pe departe pacea si echilibrul mult asteptat, ba chiar mai mult ne chinuie vesnica intrebare "Si daca...?".

Adevarul e ca ne petrecem mare parte a timpului privind inapoi si intrebandu-ne cum ar fi fost, dar stati linistiti ca daca ati fi facut si cealalta alegere tot aceeasi intrebare v-ati fi pus-o.E natura omului sa priveasca inapoi. Sigur, vor fi multi care isi vor spune "Ba nu e asa.Eu cand iau o decizie nu mai privesc inapoi.", desigur asta facem toti pana la urma, dar nu pentru ca asa simtim ci pentru ca TREBUIE, sau pentru ca se intampla in viata noastra alte evenimente ce necesita o decizie si fara sa vrem ascundem intr-un coltzisor foarte intunecat al creierului nostru acea framantare pe care, cel mai probabil, o vom lasa sa se chinuie singura.

Translate

www.qdomenii.com