Ok, dragii mei, am ajuns si la subiectul (in acest caz tara) de care toti suntem satui deja. Dar putem sta linistiti pentru ca si ei sunt mai mult decat satui de noi. Despre ce tara poate fi vorba daca nu despre Italia? Oh, tara frumoasa, in sanul careia poporul roman post-revolutionar a incercat sa isi spele pacatele! Dar a reusit oare? Nici vorba. Ok, cu totii stim ca atunci cand a venit vorba de emigrare, fratii nostri s-au indreptat in special catre Spania si Italia, si putem numi aceste doua locatii the hot spot of Europe pentru multi romani. Si asa a ajuns Italia sa fie invadata de la nord la sud, de ingrijitoare de batrani, bone, muncitori in constructie si spalatori de masini. Toata aceasta situatie nu a dus, insa, la un deznodamant fericit, studiile recente efectuate in Italia spun ca ne aflam pe locul 3 in topul celor mai antipatizate popoare de emigranti, se pare ca 2 italieni din 3 ne considera antipatici. Astea da conditii dure!
Postarea de azi a venit ca inspiratie in urma unei conversatii foarte interesante cu un producator de film italian, stabilit de foarte multi ani in Canada. Persoana in discutie petrece totusi luni bune din an in Italia si are o perspectiva cat se poate de obiectiva asupra romanilor. Mi-a spus, din experienta personala, ca a intalnit oarte multi romani din mediul rural stabiliti in Italia, romani ce nu au avut prilejul unei educatii riguroase sau al unui trai foarte civilizat, ca exista romani ce aleg sa isi duca veacul intr-un mod neortodox, insa recunoaste ca a intalnit si romani deosebiti, romani ce i-au lasat o impresie mai mult decat placuta. De la el am putut sa aflu lucruri pe care nu le aud la stiri. Fiind in contact direct cu industria televiziunii, mi-a marturisit ca este un curent propagandist extrem de puternic indreptat catre romani, manifestat prin cele mai " nevinovate" anunturi, precum furturi, violuri, crime, savarsite APARENT de romani. Mi-a demonstrat cum Europa devine din ce in ce mai rasista fata de imigranti, iar cu cat recesiunea se inaspreste, cu atat intoleranta fata de imigranti va creste. Inca o data, ecuatia este foarte simpla, unul din motivul principal pentru care romanii nu sunt placuti este faptul ca sunt acolo, faptul ca au locuri de munca, faptul ca, impreuna cu alti imigranti, ameninta destabilizarea pietii muncii in Italia.
Inca o data reticenta italienilor fata de orice imigrant nu este nejustificabila. Ce este de nejustificat este ura manifestata de cele mai multe ori prin actiuni agresive, actiuni ce nu fac subiectul primelor pagini de ziar. ( De exemplu, un tanar italian a lovit o romanca de 40 de ani, asistenta intr-un spital din Torino, pana femeia a cazut la pamant, s-a lovit cu capul de beton si a murit pe loc, iar flacaul italian a primit arest la domiciliu?!?!?!). Si, in concluzie, as spune, duceti-va romani la casa voastra, duceti-va acolo unde sunteti bine primiti. Dar inca odata, imi apare intrebarea "Unde e aceasta casa?". Pentru delectarea personala, am atasat un video ce reflecta activitatea nationalista din Italia, partidul Casa Pound, ce practic are ca scop final lupta impotriva tuturor "intrusilor" din Italia. Intre timp, va doresc dragii mei, sa intampinati un an mai bun si mai primitor, si nu uitati: ganditi-va bine unde emigrati!
Si ca sa nu credeti ca incerc sa va dezobisnuiesc de stilu-mi caracteristic, haide sa mai pornim o incursiune in viata fascinanta, dar grea, de imigrant cu ochisori obiectivi. In posturile trecute am incercat sa ilustrez, atat cat cuvintele mi-au permis, o imagine asupra societatii in care ne aflam, atat in Romania cat si in Canada. Dar fiindca multi romanasi ai nostri se incapataneaza sa imigreze, putem discuta linistiti, nopti in sir, despre fenomenul de dez-romanizare, implicit imigrare. Unii mi-ar raspunde sus si raspicat: De ce as vrea sa fiu roman?De ce nu am avut norocul sa ma nasc in cadrul unei culturi cu totul diferite? Fair enough as putea raspunde. Dar haide sa va povestesc cam cum sta treaba cu imigrarea, si ce politica adopta statele ce par sa ne primeasca cu "bratele deschise". O sa incep cu vechiul continent european, pentru ca Europa pare sa fie prima si ultima alegere pentru majoritatea romanilor ce emigreaza.
Inca de la inceput o sa mentionez, desi banuiesc ca aspectul asta este foarte bine stiut de majoritatea, Europa este rasista, si nu doar fata de romani. La sfarsitul fiecarui post, putem sa ne intrebam daca aceste tari au vreo justificare sa fie rasiste sau nu. Consider ca in Europa prejudecatile existente au luat o asemenea amploare si turnura incat foarte greu ne va fi sa reabilitam numele si mandria etniei noastre. Desigur, mediul academic este relativ diferit, insa imi este neplacut gandul ca si cel mai simplu gest, precum mersul pe strada si graitul limbii noastre, ar putea atrage priviri suspicioase.
Una din cele mai rasiste tari din Europa, in opinia mea, este Anglia. Londra are un numar incredibil de imigranti, si poate de aceea pentru unii poate suna absurd. Aproximativ 40% din populatia Londrei este constituita din imigranti, dintre care cei mai multi sunt indieni, pakistanezi si negri. Desigur, si fratii nostri romani populeaza aceste taramuri, dar nu constituie nici pe departe o majoritate. Cetateanul naiv ar putea spune ca Londra este poate cel mai ofertant oras din Europa in ceea ce priveste multiculturalismul, dar a afirma un asemenea lucru ar insemna sa neglijam statutul celor ce se "bucura" de multiculturalism. Imigrantii vor fi mereu priviti cu ochi suspiciosi, indiferent de tara in care vor imigra. De ce? s-ar putea intreba unii. Pentru ca imigrantii constituie de cele mai multe ori forta de munca ieftina care fura locurile de munca de sub nasul cetatenilor englezi. De ce sa acorde angajatorul din Anglia un job unui cetatean englez pe care trebuie sa il platesca cel putin cu salariul minim pe economie, cand poate sa angajeze un imigrant ce s-ar multumi si cu jumatate din acest salariu. Acest punct de vedere schimba putin perspectiva asupra lucrurilor. Probabil si noi romanii am fi mai mult atinsi de doctrina nationalista daca ne-am bucura de o economie decenta si conditii de viata bune. Poate ca opinia generala ar fi ca aceste joburi "de jos" ar fi acceptate doar de imigranti ce nu s-au bucurat de un standard decent de educatie, dar tristul adevar este ca din ce in ce mai multi imigranti stau cu diploma de universitate sau master in vitrina, si spala masini pentru cetatenii britanici.
Probabil ca adevarul mereu se gaseste undeva la mijloc, insa consider pe deplin adevarat faptul ca e o idee buna sa ramai in tara in care te-ai nascut, sa te bucuri de drepturile pe care aceasta ti le ofera si sa muncesti spre progresul ei, asta atunci cand tara in discutie chiar iti ofera sansa de a creste ca si individ si un loc decent de munca poate fi gasit. Dar pentru ca ne-am nascut in frumoasa Romanie, tot ce putem sa facem e sa suportam si sa invingem scepticismul tarilor adoptive. Halal Destin! Iar ca sa exemplific ideea de mai sus, iata un video ce a devenit foarte celebru in mediul virtual.
Si uite asa ne aflam in ziua ce pare sa aiba proportii cosmice, si anume Craciunul. Bineinteles, voi scrie despre aceasta sarbatoare internationala tot din punctul de vedere al unui imigrant. Ultimele zile in Toronto au fost un cosmar, minute in sir de asteptat tramvaiul in statie, metrouri in care nu poti arunca nici macar un ac, mall-uri care par sa-si deschida bratele consumeriste larg deschise pentru tot cetateanul de rand, pe scurt o agitatie si un haos general. Toata agitatia asta m-a facut sa ma intreb de un lucru, si anume, care este procentajul de crestini, care intr-adevar au o justificare si o motivatie pentru a sarbatori Craciunul. In nici un caz nu este la fel de mare ca numarul de persoane care alearga in stanga si dreapta pentru a gasi cele mai mari reduceri. Banuiesc ca toti rezidentii acestui oras-experiment (multicultural) simt nevoia apartenentei de ceva. Nu este necesar ca acel ceva sa ii si caracterizeze totusi. Dintr-o sarbatoare pur crestina, pagana la origini, care sarbatoreste de fapt solstitiul de iarna, Craciunul a devenit, dupa cum bine stim, o sarbatoare in care sarbatorim Sfantul Consumerism (Pardon, bucuria de a darui).
Buuun, si ce se intampla totusi? Pai se pare ca nu conteaza ce religie esti, sau ce credinte ai, atata timp cat ai pregatit muntele de cadouri esti good to go. Ceea ce e cu adevarat trist pentru mine, este ca aceasta sarbatoare nu are nici pe departe aceeasi semnificatie aici si a inceput si in Romania sa isi piarda adevarata semnificatie. Obisnuia sa fie un obicei frumos sa deschizi usa colindatorilor zgribuliti, sa te bucuri de o seara frumoasa de Ajun in care asculti colindele lui Stefan Hrusca, sa impodobesti bradul si sa mai arunci un ochi la sarmalele de pe foc. sa sarbatoresti cum se cuvine Sfantul Ignat si sa te bucuri de o bucata sanatoasa de soric, sa savurezi pomana porcului, sa intampini uratori, sa primesti cu sorcova (odata cu ea si orezul de peste tot prin casa). Toate astea reprezinta pentru mine intr-adevar Craciunul. Dar ca sa fim pe deplini cinstiti, Romania incepe incet incet sa danseze in hora globalizarii si sa adopte obiceiurile naravase ale societatii de vest. Acum, obiceiul mersului la colindat, s-a transformat din placerea primirii unui colac la numaratul banilor la sfarsit de seara, seara de Ajun a inceput sa echivaleze cu seara de mers in club, Sfantul Ignat o sa dispara si el avand in vedere ca acum suntem mai umani si "europeni", iar de sorcova nici nu mai zic, ridiculizam copiii enervanti ce bat incontinuu la usa atunci cand somnul ne e mai dulce.
Din punctul imigrant de vedere, spun ca e mare pacat sa ne distantam de ceva ce intr-adevar este al nostru si ne face sa fim unici, si anume propria cultura. A! dar sa nu uit lucrul ce m-a scos din sarite si m-a determinat in final sa scriu postul asta, Aud din ce in ce mai multe persoane ce pretind mesaje ORIGINALE, INTERESANTE, mesaje ce depasesc clisee precum simplul "Craciun fericit!", "Fie ca anul nou sa iti aduca multa bucurie" etc etc. Intrebarea mea pentru aceste persoane este? Suntem cumva inscrisi intr-un concurs de miss al mesajelor de Craciun? Sau poate monotonia si rutina vietii de zi cu zi te face sa iti pierzi controlul cand primesti o urare "ne-originala". Mesajul meu: Get over yourself! Invata sa apreciezi fiecare gand frumos ce vine spre tine, fie el original sau nu, si renunta sa speri ca poate cadoul primit are inca eticheta pe el, ca sa poti vedea cat a costat. Punct.
A! Sa nu uit: FIE ca toti cei ce citesc acest blog, si nu numai, sa aiba un Craciun fericit! I'm out.
Trebuie mentionata de la inceput pozitia in care ma aflu eu, dar nu numai, in cadrul unei societati din lumea 1. Circumstante placute sau mai putin placute m-au determinat sa aleg sa locuiesc si sa imi construiesc o viata in Toronto, Canada. Alegere curajoasa si inteleapta ar spune marea majoritate. De ce? Pentru ca, in primul rand, Canada se afla printre putinele tari de pe planeta care nu resimt recensiunea atat de intens precum statele din UE sau America. Este destul de stabila din punct de vedere financiar, fapt posibil mai ales prin decizia acestui stat de a nu accepta activitatea bancilor internationale pe piata canadiana. Asadar, in Canada vei intalni fie banci canadiene (nu prea multe) sau din Marea Britanie. In plus, au un sistem de sanatate destul de bine pus la punct, sistem de educatie la fel, in fine, o tara cu un nivel de trai inalt, bazat in general pe faptul ca toti cetatenii platesc taxe de nu se vad. E placut sa vezi ca muncitorul de pe santier isi poate plati luna de miere in Caraibe cu un salariu, iar munca aici iti da un oarecare sentiment de satisfactie, vizibil mai ales cand intri in posesia cecului de salariu.
In al doilea rand, orice imigrant se simte aici mult mai bine decat in orice alta tara. Inca o data apare intrebarea de ce? E foarte simplu, Canada a fost populata de-a lungul timpului de imigranti, aici nu exista statutul de canadian bazat pe identitate culturala, sau pe identitate nationala. Aici esti canadian daca detii un pasaport pe care scrie frumos si mandru Canada. Toronto este cel mai bun exemplu in cazul asta. Orasul asta este plin de toate natiile pamantului, construit ca un bloc cu foarte multe compartimente. Fiecare compartiment reprezinta o comunitate de imigranti, de cele mai multe ori foarte bine inchegata. La urma urmei, este si normal. Fiecare membru al comunitatii resimte nevoia de a sta in preajma celor ce il inteleg, ce ii impartasesc traditiile, obiceiurile, principiile sau valorile. Aici nu sunt privita cu ochi suspiciosi pentru ca sunt romanca, nimanui nu ii pasa de lucrul asta. Aici accentul meu este catalogat drept "cute", faptul ca sunt aici de relativ putin timp ma face mai degraba o prezenta exotica, decat un intrus, aici lumea vrea sa stie despre traditiile si istoria tarii mele doar pentru ca este ceva diferit. Cam asta este situatia actuala, descrisa desigur in termeni simplisti, in care ma aflu.
Toate acestea suna a idee buna pentru majoritatea care ar citi acest post. Si poate ca si este. Doar ca tot ce ma inconjoara nu ma poate face sa uit ca imi place Romania in prag de Craciun, imi place sa ascult colinde in timp ce impodobesc bradul si astept copii sa sune la usa, imi place sa am sarmale si friptura pe masa in zi de sarbatoare, imi place sa intampin uratorii, imi place sa aud vorba romaneasca pe strada si sa cutreier muntii, pe scurt imi place si mi-e dor de o tara ce isi reneaga propriile odrasle. Ce inseamna toate astea? Inseamna ca suntem fortati sa ne lepadam de identitatea noastra de pana acum, suntem fortati sa devenim "cetateni internationali", sa apartinem de nimic, si intr-un final sa devenim un popor slab, dezbinat. Trezirea mea brusca din amorteala de blogger se datoreaza unei schimbari dramatice in viata mea, iar daca acest post poate fi de folos unui imigrant, sau unui viitor imigrant (fapt foarte posibil pentru fiecare tanar roman) eu sunt fericita. In postul viitor voi intra mai adancul vietii mele de imigrant in Canada.
