Trece mult de teatru sau film conceptul asta... Da, chiar si actorii intra mai bine in pielea unor personaje negative, multi dintre ei spun ca sunt chiar si mai usor de jucat, e mult mai usor sa arunci o privire de dezgust decat una de admiratie, e mult mai usor sa dai replici sub centura decat sa spui "Hei, ai niste idei foarte bune si e de apreciat". Si totusi de unde pana cand aceasta goana dupa roluri negative?
La noi in tarisoara scumpa, se pare ca rolurile negative au mare cautare, ba chiar ofera un statut social foarte privilegiat. De parca nu am sti ca daca esti amabil esti de fapt fraier, sau daca daruiesti ceva din inima sau generozitate esti inconstient sau daca Doamne fereste nu dai replica atunci cand cineva iti spune ceva neplacut meriti tot dispretul! Pe de alta parte daca te uiti urat, impui respect, daca te certi cu toata lumea ai un caracter puternic, daca exploatezi punctele slabe ale celorlalti esti intuitiv! Ca sa mai vorbim de o lume intoarsa pe dos!
Cei din psihologie ne spun ca ne comportam asa cum se comporta ceilalti cu noi, reactionam la stimulii din jur si invatam sa fim deschisi, sociabili, sau din contra sa ne construim propria masca de "iesit in oras". Dar ce te faci atunci cand tu zambesti unui perete gri?
