"Life is what happens when you're busy making other plans"

Ti s-a intamplat vreodata sa alergi cu atata viteza, concentrare si determinare prin viata incat sa uiti sa o mai traiesti? Te trezesti dupa un timp, bine ar fi sa fie scurt, in care realizezi ca ai uitat de tine, ai uitat de ceilalti, ai uitat ca a fost iarna... Cred ca este un fapt des intalnit peste tot.... alergam constant dupa vise, idealuri, recompense, avand falsa iluzie ca este parte a vietii, dar apoi regretam ca nu am trait-o suficient. Sacrificam totul pentru un vis, dar cand se indeplineste, acest sacrificiu pare mult prea mare pentru recompensa ce a adus-o. Regreti cand faci sacrificii, dar regreti si cand nu le faci.


Traim intr-o lume plina de paradoxuri, dileme si fapte ce nu au sens. Ne setam un scop, si asemenea unor mici masinarii incercam sa il indeplinim pentru ca, spunem noi, vom fi mai fericiti. Dar imediat ce ne indeplinim un scop, ce facem? Suntem mai fericiti? Ne simtim mai impliniti? Nu. Apare un alt scop dupa care ajungem sa fugim, ne invartim in acelasi cerc, care se mareste la infinit. Ajungem propriile victime. Desigur, traim intr-o lume in care cel mai bun supravietuieste. Dar spune-mi, unde se termina dorinta de a fi mai bun si unde incepe sentimentul de a fi captivul propriilor idealuri?


Cineva mi-a zis odata ca scriu trunchiat, parca imi intrerup gandurile, si asa este.... imi simt gandurile intrerupte de alte ganduri, idealurile se elimina unele pe altele, dar noi continuam sa fugim... asa e viata, nu?

Stop killing Cupid!

Uite vine si mult controversata zi de Valentine's Day. Foarte multi o blameaza si sincer nu inteleg de ce, ma depaseste. Argumentul principal al celor against este ca "nu e o sarbatoare romaneasca, vai, unde e simtul patriotic?" YEAH RIGHT. Daca nu e o sarbatoare romaneasca ce? Sarbatoreste cineva Dragobetele, sau orice alta sarbatoare crestina? Hai sa nu exageram. "Vai dar ce se va ajunge de tara noastra daca imprumutam aceste zile?" Dar ce se ajunge daca nu le imprumutam? Dupa mine e tot o apa si un pamant.


Dar sub acest fals argument al patriotismului se nasc mai multe categorii de persoane. Avem in primul rand fetele care nu au pe cineva si incearca sa ascunda o frustrare (care nu ar trebui sa existe) prin asemenea motive, don'soarele care nu primesc  nimic de la "Cavalerii" lor si incearca sa se justifice in fata altor don'soare: "vai, draga dar cine sa tina prostia asta de sarbatoare? De acum imprumutam tot de la americani", iar probabil categoria cea mai importanta e a baietilor care sunt prea preocupati de sine sau de propria reputatie si care nu au chef, bani, dorinta sa cumpere ceva persoanei de langa ei si de aici reactia generala a femeilor.


Eu zic STOP. Fie ea imprumutata sau nu, prosteasca sau nu, anti-romaneasca sau nu, e o zi in care se sarbatoreste un sentiment frumos, una din fooooarte putinele zile cand se promoveaza ceva pozitiv, cand se pune accent pe o traire nobila. Why killing it? Eu am certitudinea ca orice fata din tara asta s-ar bucura la primirea celui mai mic dar in aceasta zi, pentru ca nu e nimic rau in asta! Nu are rost sa ne ascundem dupa deget.


Asa ca maine,  de Valentine's Day o sa incerc sa ma gandesc mai mult la acel ingeras gras si in scutece care trimite sageti si fluturasi in stomac. He's not so bad after all....

Knock, Knock....Nobody home...

Stateam intr-o zi si ma gandeam, cam cate lovituri poate primi o inima? De cate ori se poate "ridica" sa mearga inainte? Cat de ironica e viata... E ca si cum se uita la noi de undeva de sus, sau de jos, si ne zambeste parca spunand "N-ai vrea sa stii ce urmeaza!". Ne construim ziduri peste ziduri in jurul nostru pentru a ne proteja cat mai bine...apoi apare cineva, de care suntem siguri ca e special/a si devenim vulnerabili. Toate zidurile, unul cate unul se prabusesc, pana ramanem total descoperiti...



Urmatorul moment e decisiv. Putem sa intalnim fericirea atunci cand nu suntem singurii descoperiti, sau putem sa ne "izbim" de toate zidurile persoanei de langa noi, fara macar sa stim ca le avea de la bun inceput. That's why love is tricky... Sunt doua persoane...una langa cealalta, dar prin una se poate vedea inima cum bate, iar prin cealalta nimic, doar cuvinte... E greu sa spui care din cele doua persoane e norocoasa, e clar ca cea descoperita va ajunge sa sufere, dar oare cat de norocoasa e de fapt persoana ce se sprijina de propriile ziduri?



Aici vine si marea ironie, iti poti petrece viata inconjurat de ziduri, si desigur nu vei fi ranit, dar nici nu ai sansa la ceva mai mult...sau poti sa lasi garda jos, sa te deschizi, si cu riscul de a ajunge cu inima franta, iti acorzi sansa la ceva ce e in aparenta un vis. Ai de invatat chiar si dintr-o inima franta, si singura mea speranta este ca inima poate suporta destule lovituri, pentru a nu-si construi ziduri ce nu mai pot fi distruse...

Maybe a freak....or not

De fiecare data cand completez un formular, cand ma uit in buletin, sunt eu? Da....nascuta si crescuta in Romania. Dar de ce nu ma simt asa? Da, Romania e o tara frumoasa, cu multe de aratat, dar ma intreb, cine sa se bucure de toate locurile astea frumoase? Pensionarul care sta si ingheata in casa, sau poate salariatul in somaj tehnic, sau mama casnica, sau poate copiii care nu au bani nici macar de carti, SAU strainul, impresionat de magnificul "Land of Choice", da... Land of choice...to leave....

Claustrofoba in propria tara, mult prea mica pentru a ma mai ascunde de toate imbecilitatile pe care le vad zilnic, plictisita de aceleasi "modele", de aceleasi "celebritati" de la tv, de fetzele lungi de la ghisee, de privirea urata a soferului de autobuz, de mizeria de pe strazi si dezolarea generala.

Daca stau sa ma gandesc bine nici nu sunt singura. Vad zilnic zeci de oameni ce stau in statia de tramvai cu privirea "Doamne as da orice sa traiesc in alta parte!", trebuie doar putina atentie sa observi nefericirea din ochii celorlalti, e trist cum s-au pierdut total in propriile probleme si , tragic, nu mai vad calea de scapare. Partea cu adevarat proasta este ca raul nici nu a inceput, iar romanul nostru ineaca si el cum poate viitorul, in alcool. Da, poate ca si contactul cu alte culturi, poate si participarea la cu totul alt concept de societate m-a facut sa imi schimb parerea si sa ma intreb incontinuu: "De ce nu pot avea si eu parte de asa ceva?E nedrept" Dar stii ce? O sa am parte de asa ceva.

Vreau sa fug de flacari violet, scandaluri cu Simona Senzual si Sexy Braileanca, tocurile lui Boc si chelia lui Basescu. Vreau sa fug de caramizile care tot timpul cad de pe peretii blocurilor, de noroi, de gunoaie, de fetele triste de peste tot. Refuz sa devin o fatza trista. Cine sunt eu? Persoana fara cetatenie....